Un pescar ce a petrecut o zi întreagă la pescuit fără să fi prins nimic, a mers la o „pescărie” și a cumpărat trei pești. Înainte de a-i tranșa, a cerut vânzătorului să-i dea ca să-i țină în brațe pe fiecare, ca să-i poată spune soției lui că el i-a prins, fără ca aceasta să-l descopere că nu spune adevărul. Hainele astfel îmbibate cu mirosul peștelui, ar fi fost o dovadă pentru a-și susține această minciună.

Toți pescarii se pare ca sunt la fel ! Cineva a spus: „Lucrul care uneori seamănă îndoiala cu privire la minunile Domnului Isus, este că majoritatea acestora au fost spuse de către pescari !” Și ucenicii au pescuit toată noaptea și nu au prins nimic ! Ei însă nu pescuiau din plăcere. Pescuitul era sursa lor de hrană și modul lor de cîștig. Orașele din jurul Mării Galileei, purtau numiri care reflectau această îndeletnicire. Tarichea, numele unuia dintre aceste sate, însemna „locul peștelui sărat.” Probabil în acest sat cei mai mulți pescuiau și apoi conservau peștele folosind sarea, pentru a trimite astfel peștele până la Roma.

„Betsaida” însemnă „orașul peștelui”, iar cel puțin patru dintre pescarii care L-au urmat pe Domnul Isus proveneau din acest oraș. Pescarii aveau o viață foarte grea. După o zi de pescuit, trebuiau să-și spele și să-și cârpească mrejele, apoi să-și întrețină bărcile și să conserve și să-și vândă peștele prins. Ucenicii când au fost întâlniți de Domnul Isus, pescuiseră deja toată noaptea. Ei au ales acest timp pentru pescuire deoarece peștii noaptea vin la suprafața apei. În timpul zilei, razele soarelui care pătrund prin suprafața apei, îi alungă spre adânc. Când Domnul Isus a venit la ei, aceștia își curățau mrejele, arătând că sunt pregătiți să plece spre casă. Pentru că nu prinseseră nimic, erau plini de dezamăgire. Apoi, știind că urmează să vină ziua, speranțele lor pentru a mai prinde ceva erau și mai reduse. Erau obosiți și descurajați, așteptând parcă să ajungă acasă pentru a se odihni.

Ceea ce le-a cerut Domnul Isus, părea să fie cu totul neobișnuit. Domnul Isus le-a cerut să se întoarcă în bărcile lor, să le ducă la adânc și apoi să arunce mrejele din nou. Ce le spusese Domnul Isus, nu se potrivea cu legile pescuitului ! Însă este demn de notat ceea ce s-a întâmplat după aceea. Ucenicii au ascultat, încrezându-se în Domnul Isus și răspunzând cu ascultare față de cuvintele Sale au prins o barcă plină de pești !

Nu cumva ești ca acei ucenici, plin de dezamăgire și fără curaj de a mai face ceva ? Ascultă și împlinește ceea ce îți cere Domnul Isus să faci, și vei avea și tu parte de binecuvântare din belșug. „Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și n-am prins nimic; dar la cuvântul Tău, voi arunca mrejile !” După ce le-au aruncat, au prins o așa de mare mulțime de pești că începeau să li se rupă mrejile.” (Luca 5:5-6)

Curpaș Nicușor Teofil