Ninge, ninge,
Ninge fulguind ușor
O perdea de taină ne-nțeleasă,
Câtă puritate îți aduc în zbor
Fulgii inocenți purtați de vânt și dor
Într-un voal de candidă mireasă!

Ninge, ninge,
Ninge peste văi și munți,
Ninge peste inima pustie,
Piscurile-nalte poartă brazi cărunți
Înveliți de ceață sau de fulgi mărunți
De-o mantie pentru veșnicie
Ninge, ninge,
Ninge peste munți și văi,
Ninge peste viața prăbușită,
Albul din zăpadă scânteie pe căi
Ce nu-ți știu privirea și nici pașii tăi
și pe-o nouă cale te invită!

Ninge, ninge,
Ninge bucurând copii,
Ninge fericind că nu mai plouă!
Pentru-a câta oară, iar vei auzi
Că în albul iernii te poți contopi
C-un elan ceresc de viață nouă?

Speranța-Doina Cătană, Timișoara, 2005