Mai rea decât sărăcia și mai urâtă decât rușinea cerșetorului este să fii orb, ne-ar fi spus Bartimeu. El le avea pe toate: era sărac, era cerșetor și era și orb. Unii cercetători ai Bibliei spun despre el că și tatăl lui ar fi fost orb. Ce viață nenorocită. În fiecare zi să depinzi de alții. Să stai cu mâna întinsă către alții pentru o bucată de pâine. Să nu poți munci. Să nu poți vedea un pom, o floare. Să nu vezi ploaia, să nu vezi marea și munții. Dezastru într-un cuvânt. Pe vremea lui Bartimeu nu erau inventate toate facilitățile de care se bucură acum cei ce nu văd. Dar într-o zi a auzit Bartimeu că trece Hristos pe acolo. Aflase că Hristos a vindecat pe mulți. Știa că este șansa vieții Lui. Dupa poveștile pe care le auzise despre Isus, el chiar credea că este Mesia Cel promis. A început să strige după Hristos. Au venit la el unii sfîntoci și au încercat să-l oprească. Să-i bage pumnul în gură. Dar el a început să strige și mai tare, din toți plămânii. Strigătul disperatului știind că mai bine moare decât să continue-n viața de gunoi. L-a auzit Hristos și l-a chemat. Bartimeu și-a aruncat haina veche și a fugit la El. A primit vindecarea mult dorită prin Mâinile Lui Hristos.

Trăim și acum vremi în care se încearcă să ni se bage pumnii în gură: să nu vorbim despre Hristos în public, să nu ne rugăm în public, să nu predicăm Evanghelia în public pentru că deranjează. Societatea din care facem parte ne vrea înapoiați, ne vrea proști, săraci și orbi. Vor să depindem de ei, nu de Hristos.

Când strigă un nenorocit, Domnul aude. Și nu doare că aude, îl și scapă din necazuri. Când te aflii îngrijorat, strigă către Domnul. De povară sau păcat, strigă către Domnul. Strigă către Domnul orișice te apasă, strigă către Hristos căci EL nu te lasă!

Sali Sabri