Specialitatea moraliștilor, inclusiv a prietenilor lui Iov, sunt răspunsurile superficiale și soluțiile simpliste. Cu cât vorbesc mai mult, cu atât îi ajută mai puțin pe cei care, ca și Iov, se străduie să supraviețuiască. Când îi vezi cum lovesc cu pumnul, în numele unui Dumnezeu care și-a propus să chinuie oamenii pentru rele de care nu se fac vinovați, ajungi la concluzia lui H.L. Mencken: „Există întotdeauna o soluție simplă la fiecare problemă omenească, concisă, plauzibilă, dar greșită.”

După ce Elifaz, primul dintre sfătuitorii lui Iov, a vorbit mult, a spus puțin și nu a mângâiat deloc, următorul filosof, cu o abordare și mai grosolană este Bildad. Omul, un tradiționalist convins și un predicator cu o vorbire pioasă, îl îndeamnă pe Iov să se întoarcă în timp și să învețe din trecut. El crede că Iov are nevoie de un curs intensiv de teologie, dar omul ajuns la capătul puterilor are nevoie de mângâiere, încurajare și rugăciune. Poate că Bildad a fost un bun teolog și un bun istoric, însă a fost un încurajator catastrofal.

Atunci când îi înțelegem greșit pe oamenii care se confruntă cu suferința, riscăm să vorbim prostii ca și Bildad. Și chiar să pretindem că vorbim în numele lui Dumnezeu. Nu de predici și ilustrații din trecut sau analogii filosofice din natură avea nevoie Iov, ci de ceva care să-l scape de bubele care le avea pe tot corpul. Sau cel puțin de cineva care să-i spună că a venit acolo pentru că îi pasă de el și vrea să se roage pentru el să supraviețuiască acestor urgii.

Samy Tuțac

P.S. Citim Biblia zilnic împreună cu biserica, iar astăzi am ajuns cu citirea la Iov capitolele 7 și 8.