ABUZUL DE AUTORITATE

TEXT BIBLIC:  2 SAMUEL 12:1-13

Oamenii în general sunt foarte atrași de instinctul de a conduce. Oamenii doresc să conducă, începând din familie, la locul de muncă, în societate, alții sunt adesea dispuși să dea mereu sfaturi, considerându-se deasupra celorlalți. Mediul evanghelic -de asemenea- poate fi o ispită pentru mulți, care se aventurează să se implice prin a da sfaturi, sau chiar să conducă, deoarece există această tendință în cugetul nostru.

      Unii se limitează doar la familie, alții și la serviciu își impun punctele de vedere (chiar dacă nu au o funcție în acest sens), alții și în biserică, și chiar peste tot unde ei conviețuiesc. Timpul, și nu numai el, a dovedit că a conduce implică multă dibăcie și înzerstrare, lucruri foarte importante.  Până la urmă a conduce, este un lucru foarte bun, dar trebuie condus bine,  problema este atunci când conduci greșit, sau conduci abuziv. 

      În textul amintit îl avem pe David, rege autoritar în tot cuvântul spus și scris, iar toți îi erau supuși. David era un om după inima lui Dumnezeu. Samuel declara lui Saul că Dumnezeu a ales pe altcineva în locul său ca rege, datorită neascultarii lui față de Dumnezeu (1Sam. 13:14), fapt ce este reiterat și de doctorul și scriitorul Luca în Noul Testament. 

‚Am găsit pe David fiul lui Iese, om după inima Mea, care va implini toate voile Mele” (Fapte 13:22)

Cu toate acestea David, fiind la o vârstă mai înaintată, undeva spre 60 de ani, a atras-o în adulter (din care a rezultat nașterea unui copil de parte bărbătească) pe nevasta unui hetit, ce era plecat la război, după care a semnat uciderea bărbatului ei, trimițându-l în prima linie cu scopul ca acesta să fie eliminat. Lucru care s-a și întâmplat de altfel și David a luat la el pe soția acestuia și i-a devenit nevastă. David înscenează moartea eroică a soțului înșelat și se căsătorește cu cea care tocmai rămăsese văduvă. La toate acestea, răspunsul lui Dumnezeu nu se lasă așteptat, și rostește prin gura profetului sentința !  (1Sam. 12:12-14)  Într-adevăr problemele grave s-au ținut lanț în familia lui David și în popor: incest, crimă, lupte pentru tron și mulți supuși ucisi. 

      Abuzul de autoritate al lui David este doar un exemplu, ele pot fi mai multe și de altă natură. Această narațiune biblică poate avea o aplicație extinsă pentru acele situații în care un credincios abuzează de poziția sa de autoritate pentru a-i trata pe semenii săi, ignorând demnitatea inerentă a fiecărei persoane. Faptul că cineva are mai puțin sau se află pe o treaptă socială inferioară, sau că nu are putere de decizie, nu legitimează nicidecum abuzarea sa, de orice fel, în comunitatea creștină, în speță, în biserică.              

      Preocuparea lui Dumnezeu pentru dreptate socială, și nu numai, este binecunoscută în Scriptură. Vedem că sancționările pot fi dintre cele mai aspre, față de cel care a nedreptățit pe semenul său, dominându-l într-un fel anume. A conduce este ceva diferit, așa cum ne conduce Dumnezeu pe noi, cu milă, compasiune și cu respect pentru fiecare dintre noi. Conducerea slujitoare înseamnă: prețuirea, respectul, aprecierea și cinstea pentru semenul tău. 

      „Nu faceți nimic din ambiție egoistă, nici din slavă deșartă, ci în smerenie, să-i considerați pe alții mai presus decât pe voi înșivă. Fiecare dintre voi să se preocupe nu doar de interesele lui, ci și de ale altora. Să aveți în voi gândul acesta care era și în Hristos Isus.” (Fil. 2:3-5 NTR)

Acest gând care era în Hristos nu este în mulți, care se cred la circ cu biciul în mână dând într-o parte și-ntr-alta, imaginându-și că-L imită pe Hristos izgonind negustorii de la Templu. „Pe tine însuți păstrează-te curat.” (1Tim. 5:22)

      Aceste virtuți pot să și le însușească numai cei ce trăiesc cu teamă de Dumnezeu, cei care pot dobândi o maturitate spirituală la standardele cerute de El.

 

Viorel Udriște

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.