Ne furăm

Ne furăm starturile, omorâm versurile, proza,
cum erau omorâți pruncii în biblie
de moașele egiptene,
”scriem pe dos” în dreptul aproapelui
care a fost atins de har,
îi înghițim dumicatul,
chiar dacă abia-l mestecase…
suntem gata de răspuns
în dreptul semenului necunoscut,
știm mai mult decât știe el despre sine,
îi numărăm fericirile,
le împărțim batjocoritor în firimituri,
s-ajungă și la el una,
cea mai mică…. fiind generoși …
Furăm diminețile și-amiazul
celor care trudesc noaptea
să poată avea ziua ,
când numele îi este strigat de lumina zilei….
Așteptăm zăpezile ” că le merităm”
sunt ale noastre!
Le-avem moștenire
decând ne-am născut cu ele…
pândim apusul să fie ”al nostru”
când doar unora le spune:
pentru tine voi veni și mâine,
că-n zori atât m-ai așteptat…

Alexandrina Tulics- album Clopote

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Ne furăm

  1. Pingback: Ne furăm | Daniel Olteanu

Comentariile sunt închise.