Sonet cu ger și ghiocei

Purtând viscol în păr și-n glas urlet de lup, Iarna-și face din ger bici mușcând dureros, Are gheață-n priviri și, suflând viforos, Îi lucesc zale reci prinse-n țurțuri pe trup. A gonit mii de flori, le-a tăiat pân´la os, Dar acum s-a oprit: ghioceii irup! Și cu albul pe alb vraja iernii o rup, Învingând […]

Sonet cu ger și ghiocei
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.