Se împart anii

Chiar în ultima zi a lui 2022 am terminat de tehnoredactat și cartea de poezii a Anei Haz… și încă sunt fascinată de profunzimea exprimării acestei poete inspirate de îndumnezeire…ce simte poeta Ana Haz, când se împart anii:

Se împart anii

Bat clopotele-n turla vremii iar,
Se împart anii, dangătul suspină,
Se mai întoarce-o filă-n calendar,
Sorcovesc stele-n clip-uri de lumină.

Tu mă treci pragul anului, Stăpâne,
Pășesc pe drumul încă neumblat,
Poate că-i val, sau poate ape line,
Sau poate e chiar malul celălalt.

Orice m-așteaptă, Tu m-ai apăra,
Căci ochiul Tău veghează necurmat!
Raza lui sfântă-mi este ancora,
Nicicând, o, Doamne, Tu nu m-ai lăsat!

Am moștenit poveri prin testamente,
Precum au fost înscrise-n codicil,
Dar vin cu mulțumirile ardente,
Căci n-am pierdut iubirea de copil.

Bat clopotele-n turla vremii iar,
Se împart anii, dangătul suspină,
S-a rupt încă un an din calendar,
Dar mai aproape-i Mirele să vină.

Via: Speranța Doina Cătană

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.