Întruparea se produce în lume și nu deasupra lumii; ea umple timpul istoric, fără să distrugă istoria umană, ci dându-i dimpotrivă un înțeles pozitiv, etern, devenind centrul ei. Cu toată natura sa divină și eternă (sau numai exact din cauza ei), Biserica are o istorie în limitele istoriei omenești și în legătură cu ea. Creștinismul este deasupra istoriei, însă nu este anti-istoric; el este o istorie. În această istorie, Biserica ia forme dogmatice; ea indică normele de mărturisire a adevăratei credințe. Și fiecare membru al Bisericii, în loc de a se așeza în afara istoriei Bisericii, acceptă doctrina Bisericii, exprimată și fixată în întreaga durată a istoriei ei. Viața Bisericii, cu toate că este misterioasă și tainică, nu devine pentru aceasta a-logică și a-dogmatică! Dimpotrivă, ea are un logos, o doctrină și un mesaj.
(Serghei Bulgakov)

Via: Ghiță Mocan