„Credința este virtutea cea mai puțin interesată de sine. Prin însăși natura ei, abia dacă este conștientă de existența ei. Ca ochiul care vede totul înaintea lui, dar nu se vede niciodată pe sine, credința este ocupată cu Obiectul asupra căruia se odihnește și nu e atentă deloc la sine.Când ne uităm la Dumnezeu, noi nu ne vedem pe noi înșine – binecuvântată eliberare. Omul care a luptat să se curățească singur și a avut parte doar de eșecuri repetate se va simți cu adevărat ușurat când încetează să își cârpească sufletul și se uită la Cel desăvârșit. Când se uită la Hristos, lucrurile pe care s-a străduit atâta vreme să le facă vor fi făcute în interiorul lui, căci Dumnezeu va fi Cel care va lucra în el și voința, și înfăptuirea.”

A.W. Tozer, în „În căutarea lui Dumnezeu”, p. 79.