Stă încă Crucea-Stea şi-arată
la Betleem unde-i grăjduţul
cu ieslea-n care şi-azi uitată
mai stau Măicuţa şi Pruncuţul.

Corindă – corindă, nu-i nimeni s-aprindă o lampă la grindă şi-o flacără-n tindă, şi-i noapte-n poiată, şi-i ieslea-ngheţată, şi iarna se-ntinde, şi Iuda ne vinde, – corinde, corinde, corinde…

Fiori de frig pătrund prin oase
şi tainic se-nfioară fânul,
când numai vitele sfioase,
suflând, îşi încălzesc Stăpânul.

S-au dus la ceruri îngeraşii
care-au cântat Osana dulce;
s-au dus la turme păstoraşii,
pe lângă focuri să se culce.

S-au dus şi magii fără teamă
spre casa lor îndepărtată;
– doar Sfântul Prunc şi Sfânta Mamă
stau tot în ieslea îngheţată.

Au îngeraşii-un cer să meargă,
şi păstoraşii-şi au căsuţa,
şi magii-o ţară unde-aleargă,
– dar Pruncul n-are, nici Măicuţa.

…O, Drag Pruncuţ fără de ţară
şi singuratică Măicuţă,
veniţi la mine-n inimioară
şi staţi în casa mea călduţă!

TRAIAN DORZ

Colind apărut și în „Lângă Ieslea minunată”, ediţia a VII-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2017

Sursă versuri: https://oasteadomnului.ro/sta-inca-crucea-stea/

Colindul poate fi ascultat aici: https://www.youtube.com/watch?v=GcD5aNjQWpM&ab_channel=1deyu