V O R B E

Singur, Dumnezeu, autorul lumii, putea să aducă restabilirea mântuitoare – din dragoste nemărginită pentru propria-i operă. Când ziceam: creștinismul este a doua creație a lumii, nu înțelegeam suprimarea radicală a păcatului din lume, operată de Dumnezeu fără considerarea omului. Omul e ființă liberă. Și dacă Dumnezeu ar fi suprimat păcatul, lăsându-i totuși libertatea, n-ar fi suprimat cu asta nimic, fiindcă posibilitatea de a păcătui ar fi rămas mai departe în om. Iar dacă ar fi lecuit păcatul suprimând libertatea omului, aceasta ar fi însemnat o nouă desfigurare a lumii, săvârșită acum de însuși Creatorul ei. În Dumnezeu, lucrul acesta însă e o absurditate. Suprimarea libertății omului ar fi însemnat o modificare în planul creației divine, adică o schimbare de gând, o imperfecțiune – lucru de neconceput în cugetarea eternă a lui Dumnezeu. Creștinismul creează lumea din nou asociind pe om la lucrarea divină. Principiul acesta apare în întruparea Fiului lui Dumnezeu.
(Nichifor Crainic)

Via: Ghiță Mocan

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.