V O R B E

Toate episoadele legate de nașterea Domnului se petrec la limita dintre lumină și întuneric, într-o zonă de clar-obscur, străbătută doar uneori de o lumină suprafirească. (…) Totul se petrece în taină. Cel mai de seamă eveniment de la zidirea lumii are loc în tăcere, neștiut și necunoscut de nimeni. Conducătorii spirituali ai evreilor, fariseii, cărturarii, nici nu bănuiesc că în acea clipă unică se naște Mesia, pe care toată tradiția lor Îl aștepta și Îl pregătea. (…) Prin Întrupare, Fiul lui Dumnezeu a sfințit natura umană, pe care Și-a împropriat-o, devenind subiect al celor două firi, și a pus astfel bazele regenerării noastre, care va fi îndeplinită definitiv prin jertfa Sa pe cruce. Chipul divin din om, umbrit în urma căderii, va fi curățit de întinăciunile care-l acopereau și va recăpăta putința de a-L oglindi pe Creatorul său. Coborârea Cuvântului în mijlocul creației a însemnat, în același timp, și începutul sfințirii întregii zidiri, apte de acum înainte să primească harul.
(Natalia Manoilescu-Dinu)

Via: Ghiță Mocan

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.