Există o părere eronată că noi trebuie să mergem la ora nouă la biserică deoarece Petru și Ioan mergeau la ceasul al nouălea la Templu. Era de fapt ceasul al nouălea din zi ceea ce echivalează cu ora trei după-masa acum. Dar nu înseamnă că este rău. Cred că mai degrabă textul ne spune că trebuie să mergi la rugăciune când este ora de rugăciune. Timpul petrecut în rugăciune este mai prețios decât zile în altă parte. 1 Timotei 2:1 – „Vă îndemn dar, ÎNAINTE DE TOATE, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii.” Sunt momente în viață când nu poți să faci nimic altceva decât să te rogi, restul doar Dumnezeu poate face. Nu trebuie doar să mergi la ora de rugăciune, trebuie să te și rogi. Dumnezeu iubește mai mult calitatea decât cantitatea. Mai bine o rugăciune din inimă fără cuvinte decât cuvinte multe fără inimă. Nu fă din rugăciune un monolog, las-o să fie un dialog cu Dumnezeu. Uneori, trebuie să te oprești din strigătul rugăciunii pentru a auzi vocea Lui. Rugăciunea proclamată este acea rugăciune care are în spate ore de rugăciune în odăiță și care, când spune, se întâmplă. Roagă-te când și cum poți nu când nu poți și cum nu poți. Dacă te rogi doar când ai probleme înseamnă că deja ai probleme. Dacă dorești să te rogi, roagă-te! Nu te ruga când e furtună în viața ta dacă, când a fost senin nu te-ai rugat! Lev Tolstoi se ruga spunând:”dă-mi credință, Doamne, și lasă-mă să ajut și pe alții să o găsească.” Rugăciunea ar trebui să fie cheia care deschide ziua și lacătul care încuie noaptea.

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=2146011702274115&set=gm.817640975991943&type=3