Predicatore, predică Cuvântul, sau ia o pauză!

„Evanghelicii întotdeauna acordă prioritate predicării. Când oamenii nu mai sunt interesaţi de predicare, ei nu mai sunt evanghelici”, spunea Martyn Lloyd-Jones răspunzând celor care credeau că predicarea nu mai este de actualitate.

Sunt de acord cu el, dar mă întreb ce sunt oare marii povestitori de prin amvoanele bisericilor evanghelice din România? Unii zic că ar fi povestitori, alții clovni, alții speakeri motivaționali. Bisericile însă, ca să rămână evanghelice, au nevoie de predicare biblică.

Privind cu atentie la ce a ajuns astăzi predicarea, constați că e destul de colorată. Avem de toate. Avem discursuri, prelegeri, ziceri, luări de cuvânt, dar tot mai puțin avem predicare biblică.

Avem predicare folcloristică din belșug, cu texte scoase din context, subiecte desprinse parcă din filme horror, povești lacrimogene și ilustrații inventate sau intenționat exagerate ca să producă emoții.

Avem predici filosofice. Unele sunt de-a dreptul dumnezeiești, adică lungi cât îndurarea lui Dumnezeu și de neînțeles ca dragostea Lui. Altele, un fel de „sculptură în fum”, abordează lucruri simple pe care le complică atât de tare încât la sfârșit nici predicatorul nu mai știe de unde a început.

Avem și un soi de predicare moralistică. Mesajele moralistice, cu aromă de politică bisericească, sunt fabricate pentru a raspunde unor teme care nu există decât în mintea celui care predică. Ascultătorii se întreabă năuciți cine l-a supărat și pleacă ceva mai confuzi decât au venit.

Uneori în Psalmi găsim scris „Oprire”, sau într-o traducere contemporana „Ia o pauză!” Cât de benefică ar fi o pauză sau oprire, un timp în care să ne analizăm predicarea și o hotărâre de a ne întoarce la predicarea biblică.

Posibil că predicarea folcloristică încântă, dar oamenii pleacă încântați și atât. Predicarea filosofică uimește, iar uneori oamenii sunt atât de uimiți că nu-și revin nici a doua zi. Predicarea moralistică manipulează, dar numai predicarea biblică transformă.

Ar fi bine să medităm profund la aceast adevăr, sau cum spunea Martin Luther: „Predicatorul trebuie să fie sigur că Dumnezeu vorbește prin gura lui. Altfel, este cazul să tacă.”

Predicatore, predică Cuvântul, sau ia o pauză!

Samy Tuțac

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.