Salvare și încurajare

“L-aș fi salvat pe Iosif. Din acea groapă. Din acea închisoare. Din acea suferință. Aș fi lipsit însă națiunii, de cel pe care Dumnezeu l-ar fi folosit să-i scape de foamete.

L-aș fi salvat pe David. Din calea suliței lui Saul. Din peșterile în care s-a ascuns. Din durerea respingerii. Aș fi lipsit însă Israelul de un rege după inima lui Dumnezeu.

Aș fi salvat-o pe Estera. De lipsa unei familii. De-o poziție pe care n-a cerut-o niciodată. Din calea unor dușmani vicioși, flămânzi de putere. Aș fi lipsit însă un popor, de o femeie pe care Dumnezeu ar fi folosit-o să le salveze viețile.

L-aș fi salvat pe Isus. De durerea crucii. De pe drumul agoniei. Din ce a însemnat goliciune și bătăi, cuie și spini. Dar aș fi lipsit o lume întreagă de-un Salvator. De-o salvare. De-o veșnicie fără suferință și fără durere.

Ah, prietene. Cât de mult aș vrea să te pot salva. Să-ți iau durerea. Dacă însă aș face asta, aș greși. Fiindcă te-aș lipsi pe tine și aș lipsi lumea de un bine măreț.

Dumnezeu cunoaște.
El știe binele pe care durerea aceasta o poate produce. El știe frumusețea ce se naște din ea. El te veghează chiar în mijlocul ei. Îți promite că te poți încrede în El. Chiar când totul pare peste puterile tale.

În loc să te salvez, aș vrea să te încurajez. Și mă rog Tatălui Ceresc să-ți dea tărie, și speranță, să te protejeze la fiecare cotitura a drumului tău. Îi cer să-ți dea putere să nu abandonezi. Fiindcă știu că El te va folosi într-un mod unic. Așa încât, la sfârșitul drumului, inima ta va fi împlinită!”

Text Preluat

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.