Țiba nu l-a suportat pe Mefiboșet niciodată. Țiba a fost un nimeni în drum. A ajuns om datorită împăratului Saul, bunicul lui Mefiboșet. Tatăl lui Mefiboșet, Ionatan, l-a ajutat și el pe Țiba și nu odată. Când Mefiboșet a rămas orfan și olog, Țiba avea datoria morală să-l caute pe Mefiboșet, dar nu a făcut-o niciodată. L-a forțat împăratul David să-l găsească și așa a mers după el.

După ce Mefiboșet a ajuns în curtea împărătească și Tiba a devenit sclavul lui, l-a urât și mai mult. David era fugar, din nou. Țiba îl găsește pe David pe drum și nu ratează ocazia să-l vorbească de rău pe Mefiboșet spunând că handicapatul visează la împărăția toată, nu se mulțumește cu pământul luat de la el.

După ce moare Absalom, David se întoarce la împărăția lui. Îl întimpină și Mefiboșet. Îi spune lui David că ar fi venit și el după el să fie fugari împreună, dar Țiba nu l-a ajutat. I-a spus lui David că Împărăția nu are nici o valoare fără Împărat. David care-i promisese lui Țiba că o să-i dea ceva pământ de la Mefiboșet, îi spune acestuia să împartă pământul cu Țiba. Mefiboșet îi răspunde: Împărate, să ia el tot pământul și toate slugile, și toată avuția. Eu nu mai am nevoie de nimic dacă Împăratul meu se întoarce în pace, este tot ce am nevoie. Prezența împăratului meu este cu mult mai valoroasă decât toate pământurile din Israel.

În fiecare din noi există prea mult din Țiba și mai deloc din Mefiboșet. Vrem cât mai mult pământ, dar nimic dim cer. Ne-am născut defecți. Investim în criptomonezi, în pământ și-n case, dar deloc în împărăție. “Eu și ai mei”, restul la gunoi. Nu Coșbuc, ci Țiba și noi am scris poezia “Noi vrem pământ”. În vremuri de criză dorința după pământ se adâncește în noi, instinctul de conservare, teama zilei de mâine ne face mai răi și mai zgârciți. Devenim egoiști pentru că nu iubim prezența Împăratului. Doar Țiba și ereticii de martori ai lui Iehova vor moșteni pământul. Creștinii, copiii Lui Dumnezeu, vor moșteni Cerul.

Sali Sabri