FURTUNA

M-ai trecut prin valuri grele
pe o mare agitată,
când pe luntrea vieții mele
stă o noapte neuitată!…

Vânturi reci bat cu furie
din Siberii ancestrale,
să ne-aducă mărturie,
prin Cuvintele astrale!…

Dar în zare-i Far puternic
ce-mi arată-ntruna Calea,
și mă face mai cucernic,
chiar de umbre-mi pândesc Valea!…

Și-n furtuna toamnei crunte,
și prin lupte de Credință,
Domnul se făcuse punte,
ca să trec cu biruință!…

Vremea trece cu urgie
peste trupurile noastre,
ca în Sfânta-Împărăție,
să lucim ca niște astre!…

Nici durere și nici lacrimi
n-or mai fi sus în curcubeu,
când vom zbura ca serafimi,
să fim pe veci cu Dumnezeu!…

Onofrei Stefan

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Salvează legătura permanentă.

2 răspunsuri la FURTUNA

  1. Valeria Iancu spune:

    A republicat asta pe Dumnezeu e în control.

Comentariile sunt închise.