„Mulţi creştini sunt astăzi dezamăgiţi de bisericile lor. Nu este de mirat, dacă ne gândim la opera de automodelare pe care au făcut-o în biserică episcopi sau pastori necredincioşi. Ar numi oare Isus bisericile de astăzi peşteri de tâlhari? Afirmaţia lui privitoare la templu era de fapt o foarte largă generalizare. Câţi tâlhari erau în casa de rugăciune? Unii dintre cei mai de seamă conducători ai templului erau necinstiţi, de aceea templul căpătase o reputaţie proastă. Dar preoţii şi închinătorii de rând puteau fi foarte credincioşi. Zaharia, preotul, şi soţia sa Elisabeta, părinţii lui Ioan Botezătorul, „erau neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu” (Luca 1:5,6). Ei erau neprihăniţi în mijlocul unei peşteri de tâlhari. „(Simeon) a venit în templu, mânat de Duhul” (într-o peşteră de tâlhari). „Omul acesta ducea o viaţă sfântă şi Duhul Sfânt era peste el” (Luca 2:27,25). Deci Duhul Sfânt lucrează în temple, chiar şi atunci când acestea ajung peşteri de tâlhari. Un vameş a stat în templu, în peştera de tâlhari, dar nu a fot încurajat să-şi continue viaţa păcătoasă. Dimpotrivă, „se bătea în piept şi zicea, Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul! Omul acesta s-a pogorât acasă socotit neprihănit” (Luca 18:13,14). Deci un om poate găsi mântuirea chiar şi într-un templu care a decăzut până acolo încât a devenit o peşteră de tâlhari. Templul evreiesc nu era o biserică moartă sau apostată. Era o peşteră de tâlhari, pe care însă Mesia nu a părăsit-o, în care s-a închinat, în care ritualurile poruncite de Dumnezeu erau împlinite, în care legea era citită, în care se aflau mulţi sfinţi. Caută-i pe sfinţi şi în biserica ta. Nu părăsi în mod uşuratic o biserică. Fii mai degrabă un sfânt.”
„Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.” – Luca 19:46 –
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.