Covorul de toamnă foşnind a gălbui
Mă-ndeamnă să intru mai curios
În taina timpului care se scurge,
Mă tem să nu săvârşesc un sacrilegiu
Căutând răspunsuri …ba uite-l…ba nu-i,
Când viaţa are un singur sens care curge

Mă regăsesc în zborul frunzei arămii
Cu bucuria celui ce încă învaţă
Sufletul mi se încarcă de culorile vii
Ce plutesc în lumina cu raze-aurii
Şi caut un rost peste munţi şi câmpii
La rădăcina copacului care mi-a dat viaţă

Cu mine alături sunt multe vieţi
Ne ţesem fiinţa covorului fragil
Împletind zboruri şi culori trecătoare
Nu bănuim timpul ce trece tiptil
Că schimbă culoarea unui ten de copil
Că ne consumă seva în vârtejul ce moare

Îmi afund paşii mărunţi, cu sete de sens,
Atras de misterul în ton arămiu
Şi calc peste frunze recunoscător
Că sunt om şi mă bucur de-al timpului zbor
Că viaţa palpită şi-n toamnă intens
Primindu-şi puterea din frunze ce mor . Timișoara 21 sept.2003

Le tapis d’automne frissonnant les couleurs jaunes
M’incite à chercher plus profondément
Dans le secret du temps qui s’écoule,
J’ai peur de commettre une profanation
En cherchant des réponses…le voilà…non, il n’y est pas,
Si la vie a un seul sens ou elle s’en va.

Je me retrouve dans le vol d’une feuille cuivrée
Avec la joie de celui qui apprend toujours
Mon âme est remplie de vives couleurs
Qui flânent dans la lumière aux rayons en or
Dans les montagnes et dans les champs je cherche la raison
Aux racines de l’arbre qui m’a donné la vie.

Auprès de moi il y a maintes vies,
Nous tramons l’être du fragile tapis
En tressant des couleurs et des vols passagers
On ne suspecte pas le temps qui passe furtivement
Et change la couleur d’un teint d’enfant
Et gâte la sève dans le tourbillon qui meurt, inutilement.

J’enfonce mes petits pas, avide de raison,
Attiré par le mystère en tons de jaune,
Et je marche sur les feuilles content
D’être homme et je me rejouis du vol du temps
Car la vie palpite aussi dans l’automne
Prenant son pouvoir des feuilles qui meurent.

le 21 septembre 2003

Speranța Doina Cătană