Dubla măsură, ca mod de viață, a produs dezordine în familia lui Iacov. Patriarhul L-a întâlnit pe Dumnezeu la Peniel și totuși „inima i-a rămas rece” în raport cu propria lui familie (Geneza 45:26). Pentru Iacov era suficient să aibă pasiune doar pentru vocația sa de patriarh, nu și pentru responsabilitatea sa în familie. Copiii iubiți părtinitor sunt eșecul său moral ca tată.

Astăzi, tragedia oamenilor religioși este aceea că, doar în public mai dau bine, iar privat, nu mai au mărturie. Amintirea scării care leagă cerul de pământ și pe care umblă îngerii, nu este suficientă pentru a lega și inimile familiei lor de cer.

Și totuși, noi ce putem face?

1. Iubește-L pe Dumnezeu în casa ta. Acolo fii o mărturie. Închinarea începe în casă și culminează în Biserică. Nu invers.
2. Jerta pentru Dumnezeu în public (indiferent cum o numești), nu impune sacrificarea familiei. Ci dimpotrivă! Slujirea cu excelență, în casa ta, anticipează o slujire desăvârșita în Biserică. Principul acesta rămâne valabil: ,,cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios și în cele mari” (Luca 16:10).
3. Dumnezeul cu care te întâlnești la Betel și la Peniel îți cere o inimă ca a Sa, în raport cu cei mai apropiați ție. Despre David se spune, în 2 Samuel 19:6, că ,,i-a iubit e cei ce l-au urât și i-a urât pe cei ce l-au iubit.” O inimă ca a lui Dumnezeu trebuie să iubească cum a iubit Dumnezeu. Întâi pe cei din casa noastră.

Concluzie:

Și patriarhi sunt tot oameni, iar Dumnezeu are aceleași așteptări și față de ei. Să fii în voia lui Dumnezeu este un ideal realizabil, dacă începi întâi în casa ta. Cine Îl întâlnește pe Dumnezeu, nu poate avea o inimă rece fața de cei care poartă chipul Său. Iubește oricând și slujește cu responsabilitate.

Vorba lui Lev Tolstoi: ,,Fiecare se gândește cum să schimbe lumea, dar nimeni nu se gândește cum să se schimbe pe sine.”

Să începem cu noi și să începem de astăzi!

Cu prețuire,

Alex Ivan.