Oare cât din noi mai este penticostalism?

Dacă cineva îți spune că locul unde te rogi este prea mic, prea incomod, prea rustic, fără condiții de închinare, fără aer condiționat sau monitor gigantic…arată-i această poză.

În acest loc, în această cameră, în urmă cu o 100 de ani se deschidea prima biserică penticostală din România. Această cameră este „mama” tuturor miilor de biserici care s-au născut și a sutelor de mii de credincioși.
Aduceți aminte tuturor credincioșilor penticostali: ceea ce a schimbat mii, sute de mii de oameni, a fost lucrarea si prezența Duhului Sfânt vindecător, eliberator, revelator!
Un baptist pe nume Gheorghe s-a rugat pentru Persida, soția lui, bolnavă de tuberculoză și hidropozie ( pe atunci moarte sigură ) iar Duhul Sfânt a lucrat cu putere și a vindecat-o.
Astfel, Gheorghe decide să deschidă la Păuliș, jud. Arad, prima casă de rugăciune penticostală, era în 10.09.1922! Primele slujbe erau formate din doi credincioși: aceiași Gheorghe și Persida. Se rugau pe rând, timp de șapte ori. Doi oameni îngenunchiați în fața puterii Duhului care era gata să schimbe România! Casa lor a devenit o casă a lui Dumnezeu, ne-având nimic din specificul multor biserici de azi și totuși din această mică biserică, se naște una din cele mai mari mișcări creștine române!

Întrebați-vă sincer: oare câte biserici ar mai fi penticostale dacă s-ar întoarce la simplitatea penticostalismului din Păuliș? Oare câți tineri ar mai veni la slujbe? Oare câți s-ar mai simți confortabili într-o biserică ce se bazează doar pe Duhul Sfânt?

Oare cât din noi mai este penticostalism?

Porcilescu Eugen

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.