Dacă cineva îți spune că locul unde te rogi este prea mic, prea incomod, prea rustic, fără condiții de închinare, fără aer condiționat sau monitor gigantic…arată-i această poză.

În acest loc, în această cameră, în urmă cu o 100 de ani se deschidea prima biserică penticostală din România. Această cameră este „mama” tuturor miilor de biserici care s-au născut și a sutelor de mii de credincioși.
Aduceți aminte tuturor credincioșilor penticostali: ceea ce a schimbat mii, sute de mii de oameni, a fost lucrarea si prezența Duhului Sfânt vindecător, eliberator, revelator!
Un baptist pe nume Gheorghe s-a rugat pentru Persida, soția lui, bolnavă de tuberculoză și hidropozie ( pe atunci moarte sigură ) iar Duhul Sfânt a lucrat cu putere și a vindecat-o.
Astfel, Gheorghe decide să deschidă la Păuliș, jud. Arad, prima casă de rugăciune penticostală, era în 10.09.1922! Primele slujbe erau formate din doi credincioși: aceiași Gheorghe și Persida. Se rugau pe rând, timp de șapte ori. Doi oameni îngenunchiați în fața puterii Duhului care era gata să schimbe România! Casa lor a devenit o casă a lui Dumnezeu, ne-având nimic din specificul multor biserici de azi și totuși din această mică biserică, se naște una din cele mai mari mișcări creștine române!

Întrebați-vă sincer: oare câte biserici ar mai fi penticostale dacă s-ar întoarce la simplitatea penticostalismului din Păuliș? Oare câți tineri ar mai veni la slujbe? Oare câți s-ar mai simți confortabili într-o biserică ce se bazează doar pe Duhul Sfânt?

Oare cât din noi mai este penticostalism?

Porcilescu Eugen