Mi-ai fost mereu alături Doamne

Mi-ai fost mereu alături Doamne,
În pribegia mea prin vreme
Suspinul meu, pierdut departe
Tânjea adesea să te cheme.

Mi-ai fost lumină pe cărarea
Întunecată și cu spini.
Când eu căzut sub grea povară
Căutam adesea un alin.

Mi-ai fost mereu alături Tată
Când rătăcit priveam înaltul
Și știu, acasă mi-a fost bine,
Ți-am auzit atunci oftatul.

Mi-ai fost mereu aproape Doamne
Și-n noaptea grea de suferință,
Când mă temeam că învinge frica
Mi-ai spus, trăiește prin credință.

Mi-ai fost atât de-aproape, Tată
În clipa grea de disperare.
Când n-am văzut decât pustiul,
Ai spus: Eu sunt un veșnic Soare.

Mi-ai fost mereu alături, Tată
Când am plecat pierdut în vise
Tăcut, ai așteptat în poartă
Mereu cu brațele deschise.

Mi-ai fost mereu alături Doamne
În lunga lumii nepăsare,
Voiam să fug dar mi-ai șoptit
În ochii Mei tu ai valoare.

Mi-ai fost și-mi ești pe totdeauna
Un Tată și un Prieten bun
De dragostea Ta și iertarea,
Cât voi trăi eu am să spun!

DB.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.