„Pe Domnul L-am rugat să cresc
În dragoste, credință, har,
Mai mult iertarea-I s-o cunosc
Și fața Lui s-o caut iar.

Credeam c-am să primesc răspuns
Îndată rugăminții mele
Și că puterea Sa de sus
Va șterge lacrimile-mi grele.

În loc de-aceasta am simțit
Tot răul din adâncul meu
Și iadu-ntreg m-a copleșit
Lovindu-mi sufletul din greu.

„De ce, o, Doamne? am strigat,
„Vrei să mă pierzi prin suferință?”
El mi-a răspuns: „Fiindc-așa
Îți dau iubire, har, credință.”

„Ți-am dat aceste încercări
Ca să te scap de eul tău
Și ca în orice-mprejurări
Tot ce dorești să fiu doar Eu.”

Anonim

Via: Stoica Timotei