Printre noi sunt din aceia a căror credinţă se mărgineşte la mersul la biserică (ad ecclesiam), la plecăciunile făcute dinaintea preoţilor (sacerdotibus), la slujiri oferite, la cinstirea slujitorilor (servos) lui Dumnezeu, la participarea la înfrumuseţarea altarului (altaris) şi a bisericii (ecclesiae), dar care nu îşi dau câtuşi de puţin osteneala să-şi îmbunătăţească purtarea (actus), să-şi îndrepte obiceiurile (mores), să-şi lepede viciile (vitia), să practice curăţia (castitatem), să-şi stăpânească mânia (iracunidam), să-şi înăbuşe lăcomia (avaritiam) ori să-şi înfrâneze invidia (rapacitatem), care nu scot din vorbire clevetirile (maliloquia), trăncănelile (stultiloquia), bufoneriile neruşinate (scurrilitates) şi criticile înveninate (obtrectationum venena). Origen