Când simți în tine gust de-nsingurare

Când simți în tine gust de-nsingurare
Şi când rămâi adesea fără glas,
Tu mergi, zâmbind, spre colțul tău de soare,
Şi chiar de nu-l găseşti…mai fă un pas!

Când aerul din jur miroase-a jale
Şi doar în întuneric faci popas,
Trimite către Cer grijile tale,
Şi chiar de n-ai răspuns…mai fă un pas!

Când inima îți strigă-n gura mare
Că nu mai poate bate nici un ceas,
Tu roagă-te-n genunchi pentru răbdare,
Şi-oricât ar fi de greu…mai fă un pas!

Atunci când simți că viața tare doare
Şi o speranță – una, ți-a rămas,
Nu renunța la colțul tău de soare!
Curând ai să-l găseşti! Mai fă un pas!

text preluat

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.