E tragic cum unii predicatori încearcă să-L separe pe Hristos de cruce. Să predice binecuvântările și darurile dar nu și purtarea crucii și suferința. Niciodată greutatea crucii nu te va îngenunchia, ea te va face să mergi drept și să înaintezi până vei ajunge la linia de sosire. Purtarea crucii nu are scopul sa te limiteze sau să-ți facă drumul vieții greu ci mai degrabă să te ajute să descoperi cine ești tu. Nu uita religioșii l-au pus pe Isus pe o cruce și tot ei ar face-o și a doua oară. Crucea nu trebuie să se vadă la gât, în ureche, tatuată sau pusă pe un tricou. Crucea trebuie să se vadă în viața celui ce a îngenunchiat la cruce. Cei mai mulți cred că dragostea se simbolizează desenând o inimă dar de fapt ea are forma unei cruci. Crucea este formată din două lemne unul orizontal și unul vertical: cel orizontal reprezintă lățimea, lărgimea iubirii Sale, cel vertical sfințirea și perfecțiunea Ființei Sale. Crucea a devenit singurul loc de refugiu din calea mâniei și judecății lui Dumnezeu pentru că ele au fost deja manifestate acolo. Rămânând în Hristos noi nu vom simți mânia lui Dumnezeu pentru El deja a purtat-o în locul nostru. Onorez iubirea și sacrificiul Celui ce mi-a luat locul la cruce cu toate că nu a fost dator sau obligat să o facă. Nimeni nu a fost, este sau va fi perfect. A fost Unul și Acela a fost răstignit. Păcatele omului ajung fie la cruce, fie la judecată. Dacă lumea nu ne va vedea purtând crucea, nu îl va vedea nici pe Hristos în noi. Mulți în sărbătoresc pe Isus în iesle sau pe cruce dar nu și în inimă. Dacă nu porți crucea aici, nu vei purta cununa acolo.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.