Locuința lui Dumnezeu – devoțional din 1 Împărați 8


În dimineața aceasta vom face câteva observații asupra capitolului 8 din 1 Împărați. Este vorba despre un moment important în istoria poporului Israel, momentul în care se face tranziția de la locașul mobil de închinare la cel permanent, un templu impunător.

Întorcându-ne, pentru puțină vreme, la limita capitolelor 6 și 7 observăm un amănunt pe care autorul îl strecoară și care ne poate scăpa cu ușurință. Versetele 37 și 38, de la finalul capitolului 6, ne spun că a fost nevoie de șapte ani pentru ca Solomon să zidească Templul. Noi am închis Biblia acolo, iar ziua următoare am citit cap. 7, v. 1 care spune: „Solomon și-a mai zidit și casa lui și a ținut treisprezece ani până când a isprăvit-o de tot.” Pentru că nu am citit versetele în aceeași zi, detaliul ne poate scăpa cu ușurință, dar versetele trebuie puse unul lângă celălalt: a fost nevoie de șapte ani pentru construirea templului, dar de treisprezece, un timp aproape dublu, pentru construirea casei lui Solomon. Putem fi siguri că aceste detalii sunt puse în textul biblic cu un scop. Trebuie să înțelegem că uneori Scripturile vorbesc direct, precum în 2 Samuel 11:27 unde ni se spune: „Fapta lui David n-a plăcut Domnului.” Alteori însă, precum în textul de față, mesajul este transmis într-un mod subtil, fără ca autorul biblic să formuleze o sentință morală clară. Totuși ce dorește să sugereze prin inserarea acestui amănunt în text?

Clădirea templului era, cel puțin după standardele acelor vremuri, o construcție grandioasă, impunătoare. Textul biblic subliniază însă esența: valoarea clădirii era conferită de prezența lui Dumnezeu. Acest adevăr este subliniat în mai multe moduri. Mai întâi, primul lucru făcut este așezarea chivotului legământului, chivot care întruchipa prezența lui Dumnezeu în mijlocul poporului. Solomon creează un spațiu impozant în care acesta să fie așezat (vezi v. 6-8), dar fără chivot, acesta nu are sens și valoare. V. 4 și 5 ne arată că poporul a învățat lecțiile trecutului: cei care transportă chivotul sunt preoții, iar transportul acestuia este însoțit de jertfe (vezi v. 4-6; compară cu 2 Samuel 6). Mai apoi, Dumnezeu confirmă prezența Sa în templu, astfel că, odată cu așezarea chivotului, Slava Sa umple templul (vezi v. 10-11). Cât de repede vor uita evreii că simpla existență a unei clădiri numite „templu” în capitala lor nu îi va ajuta cu nimic, dacă Domnul nu mai este prezent acolo. Cu cât aspectul exterior al închinării noastre va fi mai impunător și sofisticat, cu atât va crește și pericolul de a ne lega inima de acesta și nu de Dumnezeul la care acesta are menirea să ne conducă.

O ultimă observație ține de rugăciunea lui Solomon. Se pare că, cel puțin în punctul acesta, Solomon înțelege care este esența și rămâne smerit înaintea Domnului. În primul rând, el nu pune accentul pe ceea ce el a făcut, ci pe faptul că este vorba despre lucrarea lui Dumnezeu și despre împlinirea planurilor Sale, vestite mai dinainte: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, care a vorbit cu gura Lui tatălui meu David și care împlinește, prin puterea Lui, ce spusese, când a zis (…)”/ Astfel ai ținut cuvântul dat robului Tău David, tatăl meu; și ce ai spus cu gura Ta împlinește astăzi cu puterea Ta” (vezi v. 15 și 24). În al doilea rând, Solomon recunoaște că oricât de mare ar fi templul, Slava lui Dumnezeu este mai mare decât întregul pământ ar putea cuprinde: „Iată că cerurile și cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă: cu atât mai puțin casa aceasta pe care Ți-am zidit-o eu!” (vezi v. 27). În al treilea rând, Solomon înțelege că istoria relației lui Dumnezeu cu poporul nu începe cu el. Astfel, el îl pomenește în repetate rânduri pe tatăl său David și contribuția decisivă a acestuia la ridicarea templului (vezi v. 15-21, 26). Este un lucru pe care generația noastră trebuie să și-l amintească urgent: istoria bisericii nu a început cu noi și nici nu se va sfârși cu noi. Ne place sau nu, într-un sens, stăm pe umerii înaintașilor.

Valentin Făt pentru Edictum Dei

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=pfbid02Uhwen8fUyriREV7keRaGwKp1c85gsiqbi74E7Dogx17zS6KrL4mdvZdnHkaYWSUAl&id=100001453593326

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.