Rugăciunea a fost harul şi ajutorul lui Dumnezeu prin care am trăit.

Mi-aduc aminte de cele dintâi zile ale mele de credinţă. Eu n-am avut fraţi, n-a avut cine să ne călăuzească, să ne îndrume. Dar am avut puterea lui Dumnezeu şi rugăciunea. Rugăciunea, mai mult ca orice. N-am avut nici Biblie, n-am avut nici cărţi care să mă sfătuiască, n-am avut… Şi mulţi dintre noi am fost la fel. Dar am avut rugăciune. Am iubit rugăciunea şi am căutat rugăciunea. Şi când nu puteam sta pe genunchi şi cu lacrimi, mergeam pe drum, lucram… şi gândul îmi era mereu la rugăciune. Rugăciunea mi-a dat putere. Rugăciunea a fost harul şi ajutorul lui Dumnezeu prin care am trăit. Să iubiţi rugăciunea. Că mai mult decât orice, aveţi nevoie de rugăciune. Prin rugăciune, Dumnezeu vă va fi totdeauna aproape şi voi veţi fi totdeauna aproape de Dumnezeu. Prin rugăciune vă veţi întări, vă veţi mângâia, veţi avea putere, veţi căpăta lumină şi înţelepciune în viaţă. Prin rugăciune veţi birui totdeauna toate ispitele şi toate puterile vrăjmaşului. De aceea, nu uitaţi rugăciunea niciodată. Să vă deprindeţi cu rugăciunea. Şi, când nu vă puteţi ruga, rugaţi-vă să vă puteţi ruga. Şi vă rugaţi din toată inima şi cu toată puterea, căci Dumnezeu vă va fi aproape şi vă va da biruinţă. Numai cu El veţi birui. Dar cu El, să ştiţi, veţi birui! [Fiind] cu El, Dumnezeu vă va binecuvânta şi, din copii credincioşi, veţi ajunge mai departe lucrători şi luptători, şi apoi părinţi şi fraţi, şi soţi credincioşi.

Un cuvânt al fratelui Traian Dorz, de la sfârşitul adunării de la Simeria – 23 august 1969

Citiți întregul cuvânt aici: https://oasteadomnului.ro/indemnuri-pentru-tineri-2/

Extras din „Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010, vol. 6”

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.