POVESTE

În pântecele mamei erau doi copii. Unul l-a întrebat pe celălalt:

  • „Crezi în viață după naștere?
    Celălalt a răspuns: -“De ce? Desigur! Trebuie să fie ceva după naștere. Poate că suntem aici ca să ne pregătim pentru ceea ce vom fi mai târziu.”
  • “Prostii!”, a spus primul. “Nu există viață după naștere. Ce fel de viață ar fi asta?”
    Al doilea a spus: – “Nu știu, dar va fi mai multă lumină decât aici. Poate ne vom plimba cu picioarele și vom mânca cu gura noastră. Poate că vom avea alte simțuri pe care nu le putem înțelege acum.”
    Primul a răspuns: – “Asta e absurd. Mersul pe jos e imposibil. Și să mâncăm cu gurile noastre? E ridicol! Cordonul ombilical ne alimentează cu hrană și cu tot ce ne trebuie. Iar cordonul ombilical e atât de scurt, nu am putea pleca de aici. Deci, viața după naștere este exclusă, logic.”
    Al doilea a insistat: – “Ei bine, totuși eu cred că este ceva și poate că este diferit decât este aici. Poate că nu vom mai avea nevoie de acest cordon fizic.”
    Primul a răspuns: – “Prostii. Și mai mult, dacă există viață, atunci de ce nu s-a mai întors nimeni de acolo? Nașterea este sfârșitul vieții, iar în după-naștere nu există decât întuneric, liniște și uitare. Nu ne duce nicăieri.
  • “Ei bine, nu știu,”, a spus al doilea, „Dar cu siguranță ne vom întâlni cu Mama și ea va avea grijă de noi.”
    Primul a răspuns: – „Mama? Tu chiar crezi în Mama? Asta e de râs. Ai văzut-o vreodată? Dacă Mama există, atunci unde este ea acum?”
    Al doilea a spus: – „Ea este peste tot în jurul nostru. Suntem înconjurați de ea. Noi suntem de la ea. Fără ea, lumea asta nu ar fi și nu ar fi putut exista.
    A spus primul: – „Păi nu o văd, deci este logic că nu există.”
    Dar al doilea a răspuns: – „Uneori, când ești în tăcere și te concentrezi și asculți, îi poți percepe prezența și îi poți auzi vocea iubitoare venind de sus.” ❤

Text Preluat

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.