VEȘMÂNT DE TOAMNĂ

Toamnă roșie-gălbuie
Ce foșnești cu frunze-n zbor
Tu plutești prin văi silhuie,
Pe a vieții cărăruie
Ca un basm multicolor

Toamnă blândă, aurie
Cu veșmântu-ți diafan
Ce aleasă bogăție
Îți conduci spre veșnicie
Mai aproape an de an?

Filele de viață smulse,
Nu le mai pot alipi
Frunze vii sau frunze-ascunse
Gânduri mari sau nepătrunse
S-au pierdut prin văi pustii.

Mi-ai zburat spre neființă
Doruri, vise și trăiri
Oare este cu putință
Să găsesc o nouă știință
De eterne împliniri?

Frumusețea ta-nțeleaptă
Mă învață să mai sper
În cădere frunza dreaptă
Își înalță înc-o treaptă
Pe cărarea către cer
și ca ea, mă văd asemeni
În vârtej amețitor,
Aruncându-mi printre semeni
Doruri, vise ce le semeni
Spre folosul tuturor.

Toamna mea cea arămie,
Cu scântei de verde-n păr,
Tu mă-mbraci cu o mantie
Aurie-n veșnicie
și mă duci spre Adevăr

Mulțumescu-Ți Ție, Doamne,
Pentru harul nesfârșit!
An de an mi-ai dăruit
Bogăția-atâtor toamne
și pe veci m-ai mântuit!

Speranța Doina Cătană – octombrie 2003

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la VEȘMÂNT DE TOAMNĂ

  1. Felicitări sora Catană!

    Apreciază

Comentariile sunt închise.