Poveste de viața

-Această fotografie este reală, a fost făcută la Damasc în 1899: piticul cu handicap este Samir, este creștin și nu poate merge, cel care îl poartă pe spate este Mohamed, el este musulman și este orb.

Mohamed se bazează pe Samir pentru a-i spune pe unde să meargă iar Samir se folosește de spatele prietenului său pentru a se deplasa pe străzile orașului. Amândoi erau orfani și fără familii și trăiau în aceeași cameră. Samir era un hakawati, avea darul narațiunii și le spunea povestiri de o mie și una de nopți clienților unei cafenele din Damasc, Mohamed vindea bolbolas în fața aceleiași cafenele și-i plăcea să asculte poveștile prietenului său.
Intr-o zi, când s-a retras în camera sa și-a găsit însoțitorul mort. Și-a plâns și și-a jelit prietenul timp de șapte zile la rând. Când era întrebat cum de s-au înțeles atât de bine, fiind de religii diferite, el spunea doar atât: ”aici eram la fel”, arâtând cu mâna la inimă.

https://m.facebook.com/groups/137387356426449/permalink/2438540309644464/

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.