„Ce înfatişare avea omul acela, care s-a suit înaintea voastra şi v-a spus aceste cuvinte?” (2 Împărati 1:7)
Cînd Ilie a trimis un mesaj regelui Israelului, Abazia, acesta le-a pus întrebări slujitorilor nu despre continutul mesajului ci despre înfătişarea mesagerului. Valoarea declaraţiei depinde de calitatea celui care o face. O predică inspirată de cuvintele: „Vai vouă bogatilor” (Luca 6:24) ţinută de unul care se străduieşte din răsputeri să se îmbogătească, va face o impresie ridicolă. Creştinii primelor secole au fost adevăratul tip de oameni. Despuiaţi de haine şi atîrnaţi pe ziduri cu mîinile şi picioarele imobilizate în patru inele de fier, legati cu funii, erau loviti cu bîte, carnea le era smulsă cu cleştele şi torte aprinse le pîrjoleau trupul. Ei au îndurat chinul dar nu s-au lepădat de Hristos şi nici n-au divulgat locul sau ora de închinăciune a fraţilor lor. Nici o maşinărie inventată de mintea omenească n-ar fi putut rezista torturilor pe care fraţii şi surorile noastre le-au suportat de-a lungul secolelor de persecutie. Trupurile lor subnutrite au rezistat mai bine decît prea-bine hrănitele trupuri ale duşmanilor lor. Aceasta pentru că ei au fost adevăratul tip de oameni in timpul suferintelor, mila lor se îndrepta nu spre ei înşişi ci spre călăii lor. Ei vedeau în cei ce-i batjocoreau şi-i băteau, pe îngerii harului care, umilindu-i, îi sfinţeau pentru împărăţia cerurilor. Nu de o nouă teologie avem noi nevoie, ci de acest soi de creştini. De ce nu ne-am schimba noi în astfel de oameni, al căror mod de a fi să confere credit mesajului nostru creştin? La Ilie, chiar şi înfătişarea exterioară şi modul său simplu de a se îmbrăca confirmau sinceritatea vorbelor sale.”