La începutul anilor 30 în orașul Rădăuți a început să se închege primul grup de credincioși penticostali. După datele orale culese se pare că din grupul primar al penticostalilor rădăuțeni au făcut parte: Costea Raveca, familia Ilică care s-au botezat în apă în anul 1927, fratele Petru Văcărean convertit prin anul 1932, Costea Tinaș, Bălței Victoria, Scîntei Maria, Tofănel Nicoale, toți primind botezul în apă în anul 1934. Evident, noii convertiți rădăuțeni au fost rodul ”muncii spirituale” fraților în credință din zonele adiacente, cum ar fi Volovăț, Vicov, Bilca sau din Solca.
Cu această ocazie, în anul 1938 s-a constituit prima biserică penticostală din Rădăuți, situată pe strada Mică la numărul 6. Dumitru Truț din Volovăț fiind responsabil și recunoscut oficial de comunitatea zonală penticostală îl hirotonisește pe Costea Tinaș ca prezbiter. Perioada cuprinsă între anii 1941-1944 a fost una de grea încercare pentru mai toate confesiunile și asociațiunile religioase evanghelice, mișcarea penticostală rămânând până la venirea comuniștilor interzisă și considerată sectă. Slujbele religioase ținându-se în ilegalitate, de obicei noapte.
În anul 1944 după ce o parte din penticostali sunt eliberați din închisoarea de la Chișinău, biserica, din lipsă de spațiu, se va muta la fratele Ambrozie Costea care locuia pe strada Nicolae Bălcescu nr. 15. În acest sens biserica se va concretiza ca grup de sine stătător, formând totodată și un comitet condus de Costea Tinaș prezbiter ajutat de Simota Arcadi casier, Costea Ambrozie, Bălței Pintilie și Curelar Vasile. Informațiile orale ne spun că în anul 1954 biserica penticostală din Rădăuți număra circa 150 de enoriași.
Foto: Costea Tinaș cu familia, primul prezbiter al Bisericii penticostale din Rădăuți.
Fotografia și unele informații sunt extrase din arhiva personală a fostului secretar bisericesc Vlonga Petrică.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.