Vorbe by Sali Sabri

Iar e pustie strada pe care locuiesc. Mai am puțini vecini. Unul dintre ei are șapte zeci de ani și îi este foarte frică de moarte. Ori de câte ori vorbesc cu el despre asta i se schimbă fața, se înroșește apoi se face galben dintr-o dată. Închei subiectul rapid când îl văd așa ca nu cumva sa fiu martor la sfârșitul lui.

Ne pregătim pentru orice, dar mai puțin de moarte. Nu ne place subiectul. Moartea reginei ne forțează cumva să ne gândim că într-o zi nu vom mai fi pe pământ.

Mă gândeam zilele trecute la un fost împărat al Israelului. Ioram a fost un împărat rău. A târât poporul în curvie. Cred că a legalizat prostituția înainte de europeni. Și-a ucis toți frații ca să fie sigur de tron. A domnit doar opt ani și a murit, la patru zeci de ani, de o boală rușinoasă. Ne spune Scriptura că după ce a murit, nu a lăsat nici o părere de rău! Nu a avut parte de o înmormântarea regească așa cum se cuvenea unui împărat. E aiurea să mori și să nu lași nici o părere de rău.

M-am bucurat când unii au plecat de lângă mine(nu de moartea lor, ci de faptul că au plecat de lângă mine).M-am întristat când au plecat alții. George Coșbuc spunea:
„Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moş îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănţuit”

Ce lăsăm în urma noastră?

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.