Drumul spre culmi – Richard Wurmbrand (Romanian)

“Pentru întîia data, ucenicilor li s-a dat numele de crestini în Antiohia.“ (Faptele Apostolilor 11:26)
„Se spune ca odata, niste balene înotau pe lînga tarmul Americii si se întrebau filozofic cine erau ele de fapt. Deodata auzira niste copii strigînd: “Priviti! Balene!” Atunci balenele fura fericite. Stiau de-acum care le era numele si îsi închipuiau ca stiau si ce erau ele în realitate. Unor crestini, în acelasi chip, oamenii le-au dat numele de “crestini” si ei se înseala crezînd ca acest nume dezvaiuie realitatea lor interioara. Nu-i tocmai asa. Domnul a spus: “Prin aceasta vor cunoaste toti ca sînteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii pentru altii” (Ioan 13:35) si nu “pentru ca purtati anumit nume”. În alpii Italieni, taranii au obiceiul, sa lase în noaptea de Craciun usa descuiata, soba calda si cina pregatita, pentru ca Sfînta Familie, urmarita de Irod, sa afle un loc de refugiu în casa lor. Ostiacii, un trib mongol din Siberia, loc de deportare pe vremea tarilor si a bolsevicilor, lasa totdeauna mîncare afara, lînga usa, pentru ca prizonierii fugari sa poata gasi noapte ceva cu care sa-si potoleasca foamea. Noi sîntem ceea ce sîntem, nu ceea ce sîntem numiti. Isus si sfintii sînt totdeauna fugari în lumea asta. Ne pasa oare de cei ce sufera de lipsuri? Faptele noastre arata ce sîntem.”

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.