Necrolog DORIN MATEI

Am terminat ieri de scris necrologul fratelui meu Dorin. A fost foarte greu să fac selecția gândurilor, amintirilor și ideilor pentru a scrie o poveste netrunchiată și cursivă. Veneau toate ca o avalanșă de cuvinte tăcute și înlăcrimate peste sufletul meu….

Necrolog DORIN MATEI

Dumnezeu stă sus pe Tron și face tot ce vrea, și tot ce face El este desăvârșit! Desăvârșirea este atunci când nu mai este nimic de adăugat și nimic de înlăturat. Viața lui Dorin nu ar fi fost completă dacă ar mai fi avut o zi sau un an de trăit, sau dacă nu ar fi fost cele șase luni îmbibate cu multă durere, Dumnezeu îngăduind cancerului să sfâșie în fiecare zi trupul obosit și slăbit al preaiubitului tată, mult iubitului soț, dragului nostru frate.
Această viață completă se sfârșește la ceas târziu al istoriei, când amurgul parcă se lasă tot mai grăbit peste acest pământ zbuciumat și cuprins de crize neașteptate. Pentru lumea de ieri, pentru viața trecutului, putem găsi mereu cuvinte clare, dar pentru viața viitorului, a veșniciei ne împotmolim și nu găsim limbajul potrivit, nici Pavel nu a știut cum să reproducă în cuvinte slava viitoare.
Dar haideți să căutăm începutul acestei vieți uimitoare, în care dorința arzătoare de a trăi a fost încercată de limitele durerii, nelăsându-se abătut sub povara întrebărilor existențiale, anticipând și eliminând mereu compromisul, dorind să trăiască fiecare zi cu onoare.

În iarna rece a lui 1958 , în satul Mileanca, jud Botoșani, doi tineri Dumitru Matei și Elena Carcea au decis să topească gheața cu dragostea lor fierbinte, unindu-și destinele pentru totdeauna. Căsătorindu-se, au împletit împreună experiențe frumoase, alteori dureroase, reușind să înfrunte vicisitudinile vieții cu multă demnitate.
Dorin este al doilea din cei 10 copii dăruiți de Dumnezeu familiei Matei. Acest copil a fost cu totul special, aducând cu el provocări greu de imaginat pentru părinții tineri și sensibili, luați total prin surpindere. Dorin se naște cu o problemă de piele foarte rar întâlnită care le va cere o atenție deosebită și o intensificare a dragostei jertfitoare.
Când Dorin împlinește 12 ani, întreaga familie decide să părăsească locul natal stabilindu-se cu reședința în orașul Botoșani. Dorin dă startul adolescenței construind relații cu tinerii din biserica locală, implicându-se în slujire mai mult pe plan muzical, cântând în cor și în diverse grupuri de tineri. Stând departe de tentațiile vârstei, el alege să trăiască în credincioșie pe fondul căutărilor spirituale intense. În anul 1976 a fost botezat cu Duhul sfânt, iar în anul 1980 încheie legămâtul botezului nou testamental în apă. La terminarea liceului se angajează ca frezor într-o uzină, unde se confruntă cu presiunea securității comuniste din acea vreme.
În anul 1988, în acest context social dificil, Dorin decide cu orice risc să părăsească România în mod clandestin, cerând azil politic-religios în Iugoslavia. În lagăr fiind, primește susținere din partea unei biserici penticostale americane din Bufallo, NY, unde Pastorul Wilcox împreună cu familia să îl primească cu multă căldură, integrându-l în biserica sa.
Astfel, Dorin dă startul unei noi vieți, adaptându-se cu succes provocărilor occidentului, nu tocmai simple. La acest nou început, într-o lume necunoscută și o cultură diferită, Dorin alege să-L proclame pe Dumnezeu Păstorul vieții lui, cerând mereu călăuzirea Sa. Timp de 5 ani a locuit doar între americani, dar a simțit nevoia de a socializa cu comunitățile de români. În anul 1994 se decide să petreacă pentru prima dată Sarbatoarea Crăciunului la biserica Betania din Chicago, unde o întâlnește pe Estera Aluculesei, care în scurt timp îi va deveni soție. Astfel, în 1995 , 9 Iulie, destinele lor se unesc și iși rostesc unul altuia jurământul dragostei în fața altarului.
La doar un an, în luna decembrie a lui 1996 bucuria căsniciei lor este zguduită de cel mai puternic val când Dorin iși pierde ambii părinți într-un tragic accident de mașină. Sufletul său a fost inundat de durere, și nimeni nu a putut să îi stingă focul tristeței. Dumnezeu îi va surpinde în următorul an cu cel mai frumos cadou care le va umple sufletele cu bucurie dăruindu-le un copil frumos ca un înger. A primit numele Brian, un nume simbolic al PUTERII care inspiră curajul de a merge înainte. Brian cu un chip senin luminat mereu de focul ideilor și de dorința arzătoare a cunoașterii îi va ajuta pe părinți să atingă înălțimi de neimaginat ale vieții, provocări pe care doar ei le-au cunoscut în detaliu.
Dupa 10 ani petrecuți în Chicago, decid împreună, ca familie, să se mute în Atlanta, în urma unei călăuziri speciale. Veniți aici s-au integrat în biserica Filadelfia, păstorită pe atunci de pastorul Luca. În anul 2016 a fost ales în comitetul bisericii, fiind apreciat și iubit de comunitate pentru conduita sa morală și spirituală ireproșabilă. În 2017 Dorin continuă să fie membru în comitetul noului pastor Iulian Costea, slujirea lui fiind în același domeniu – Media.
Am vorbit despre momentele importante, deciziile majore si evenimentele cele mai marcante din viața lui Dorin, care au fost ca niște altare lăsate în urma lui. Chiar el obișnuia să se întoarcă din nou și din nou pentru a-și repera propria persoană în hațișul alunecos și confuz al acestei lumi. Dar viața lui Dorin înseamnă mai mult decât aceste puncte cheie, este acea natura lipsită de egoism care s-a manifestat prin dăruirea față de aproapele în parametrii Harului, bunătatea manifestată nu circumstanțial, urmărind vreun interes, ci pur si simplu ca roadă a Duhului. Dorin era deținătorul unei inimi jertfitoare, capabil să se sacrifice pentru aproapele lui, capabil să ierte greșiților lui. O inimă a concilierii, dornic să vindece orice rană aparută în vreo relație, bun sfătuitor, echilibrat în momentele spontane ale vieții, ospitalier, având mereu casa deschisă, dorind ca Avraam de altădată, să primească îngerii în casa lui.
A existat și o partea ascunsă pe care o cunosc doar cei mai apropiați. Dorin era iubitor de artă, practica lectura cărților valoroase, avea de asemenea o pasiune cu iz de cer, iubea muzica spunând mereu că în cer s-a inventat muzica și acolo vom cânta o veșnicie.
Dorin a fost temperat și în domeniul alimentației, iar în ultimii ani a căutat echilibrul pe foarte multe paliere ale vieții. Important de menționat este că pâinea lui preferată era Pâinea care se pogoară din cer. Iubea mult studiul scripturii cu care nu doar se hrănea pe sine, ci o împărțea cu ceilalți. Practica zilnic disciplinile spirituale și îi plăcea mult să aducă în discuții numele Domnul Isus Hristos.
Academia Suferinței la care Dumnezeu l-a chemat să fie student de mic copil, a lucrat în Dorin o sensibilitate aparte și o profunzime care putea fi remarcată fără cuvinte. Îi trăda însăși privirea adâncă și stabilă. Uneori obișnuia să se retragă în odăița lui, căutând răspunsuri la întrebări existențiale, dar în final recunoștea dificultatea de a înțelege prin fraza : “ Voi primi răspunsuri în cer, dar nu mă vor mai interesa atunci, pentru că voi fi prea fascinat și uimit de frumusețea lui Hristos. Nu voi mai putea pune atunci încercările acestea de o clipă alături de slava viitoare care mi-a pregătit-o deja Hristos!”
Totuși ultimul examen la Academia Suferinței ni s-a parut nouă prea lung și parcă nepotrivit cu primăvara care trezea la viață natura înconjurătoare și cu soarele care alunga înfrigurarea de pe umerii Pământului. Da, când păsările au început, ca într-o simfonie, să ciripească extaziate și uimite de frumusețea pomilor înfloriți și plini de miresmele primăverii, Dorin a intrat în cea mai întunecată și îndurerată etapă a vieții.
În luna Martie a acestui an s-a întâlnit față în față cu cancerul care începea să muște nemilos din trupul lui, să-l sfâșie, neținând cont de privirea înlăcrimată și lipsită de puterea de a riposta cumva. A fost momentul când Dorin și-a dat seama că trebuie să-și schimbe privirea de la acea țintă hidoasă și nemiloasă spre Cel care i-a făcut cea mai frumoasă promisiune : “ Nu te teme căci Eu sunt cu tine, Nu te uita cu îngrijorare căci Eu sunt Dumnezeul Tău! Eu te întăresc și tot Eu îți vin ajutor!”
Chiar dacă din trupul său se scurgea viața, sufletul i se umplea tot mai mult cu viață veșnică. Când toate candelele se stingeau în jur și se așternea negura, sufletul lui se umplea tot mai mult de lumină și speranță. Estera și Brian înțelegând că sunt provocați la cea mai grea misiune de a susține soțul / tatăl în drumul lui tot mai greu și plin de necunoscute, conștienți fiind că e vorba despre viață și moarte nu au încetat să-l sprijine cu tot sufletul și toată puterea lor! Imediat ce Dorin și-a luat zborul spre tărâmul ceresc, ei au înțeles că nu era vorba despre viață și moarte, ci despre viață și viață veșnică.
Viața transcende de multe ori rațiunea care ne aduce atâtea blocaje, de aceea orice ni s-ar întâmpla, trebuie să privim doar prin prisma Suveranității lui Dumnezeu. Când vom privi prin ochii Lui vom avea în inimi pace din belșug.
Fiecare durere este o mică fereastră prin care Dumnezeu ne dă oportunitatea de a privi lumea într-un mod tot mai clar. Și doar atunci vom înțelege că a fost o suferință absolută și jertfitoare prin care Hristos a acceptat-o cu noi în gând. Știm cu siguranță că și Dorin prin suferința și crucea lui a întrezărit acea veșnicie în care îl va întâlni pe Domnul său, Domnul Slavei.
În urma ta, iubite Dorin, ai lăsat o mare moștenire copilului tău – UN NUME BUN.
Sufletele noastre mereu vor sta în priveghere, așteptând clipa Revederii cu tine și HRISTOS în Țara Luminii.
Am înțeles că plecarea ta, astăzi e numai o părere, ea nu poate surpa tot ce am zidit laolaltă cu atâta durere și avem încrederea că nu peste mult timp vom fi iarăși împreună în Țara de sus. Acolo nu vor mai fi lacrimi pentru căci ni le va șterge chiar Însuși ISUS.
Noi rămânem aici în acest AUGUST înlăcrimat, privind spre zborul tău lin spre veșnicie.
Doar gândul reîntâlnirii în Țara promisă ne va alina sufletele, atunci când te vom revedea ACASĂ în locașurile cerești pregătite de ISUS.
La revedere, DRAGĂ DORIN!

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=5706115179412353&set=a.505960939427829&type=3

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.