Rugăciunea în esență este un PARTENERIAT, un mod concret în care noi chemăm Numele Domnului,

Rugăciunea este o activitate PERSONALĂ, în care noi comunicăm cu Dumnezeu.

În zilele acelea, Isus S-a dus pe munte să Se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. (Luca 6:12)-

Pentru a fi eficientă rugăciunea trebuie practicată cu PERSEVERENȚĂ, fără PAUZĂ.

Intr-o zi, pe cand Se ruga Isus singur deoparte, avand cu El pe ucenicii Lui, le-a pus intrebarea urmatoare: Isus’„Cine zic oamenii ca sunt Eu?” (Luca 9:18)-

Rugăciunea trebuie să fie PREOCUPAREA principală a credinciosului.

Pe când Se ruga, I s-a schimbat înfăţişarea feţei, şi îmbrăcămintea I s-a făcut albă strălucitoare. (Luca: 9:29)

Conchid, cu definiția dată de Ioan Gură de Aur :

“Rugăciunea este arma cea mai tare, vistierie care niciodată nu se goleşte, bogăţie nesecată, liman fără valuri, temelia păcii, rădăcină, izvorul, mama tuturor bunătăţilor, mai puternică decât o împărăţie.
Eu însă vorbesc de rugăciunea care nu zace numai pe buze, ci se ridică din adâncul inimii. Cu atât mai sus se înalţă rugăciunea când iese dintr-o inima strâmtorată şi evlavioasă. Şi, ca să ştii că rugăciunea care se săvârşeşte la moment de nevoie, este mai întâi ascultată, iată ce zice profetul: „În necazul meu am chemat pe Domnul şi m-a auzit” (Ps. 119.1).”

Cu dragoste, Ciprian Bârsan