Jertfa nebunilor – un efort de a murdării cu funingine oamenii și slujirea lor, de a critica ce se face în casa Domnului în loc să se aducă o închinare în reverență și mulțumire Celui care merită. Cineva spunea, nu critica mâncarea soției numai dacă ai de gând mâine să mănânci în altă parte. La fel nu critica biserica unde ai fost duminică dacă ști că duminica viitoare vei merge tot acolo. Oamenii serioși se critică singuri nu au nevoie de ajutorul altora. Nemulțumiții nu sunt critici constructivi, cum ura nu e inteligență nici insulta nu e discuție. E mai bine să critici defectele tale decât ale altora. Copiilor trebuie să le oferim mai multe exemple de urmat decât tipuri de critici de adus. Este mai ușor să critici decât să participi, să ajuți și să repari. Este uimitor câți critici trăiesc o viață paralelă cu Biblia dar care sunt specialiști în jertfele nebunilor. Uneori ni se pare că tocmai greșelile noastre ne dau dreptul să îi criticăm pe alții. Alteori critica vine tocmai dintr-o prejudecată ce a așteptat momentul oportun de a critica. Critica e ușoară, slujirea e grea. Nu critica pe alții, ei sunt ceea ce ai fi putut fi tu în aceleași circumstanțe. Numai cei care își cunosc valoarea și cei care merită in compliment suferă cu ușurință criticile altora. Poți evita critica altora nespunând nimic, nefăcând nimic, nefiind nimic. Tuturor le place critica….altora. Când critici așteaptă să fi criticat și accept-o. Un critic este un om care nu vede soarele dar vede petele de pe el. E ușor să stai pe margine și să-l critici pe cel din teren. Vorba aceea câinele moare de drum lung și prostul de grija altora. Un critic este ca unul care știe drumul dar nu poate conduce mașina. Nu critica până nu afli toată povestea.