Eram la un pas de a nu mă mai bucura de răsăritul acesta superb de soare!



Ceva mai devreme – azi – intram într-o localitate de lângă Suceava (Bunești). Din fața mea veneau două mașini: un tir care circula pe banda lui de drum și un camion care s-a pus să-l depășească. Dumnezeu mi-a dat puterea să trag dreapta de volan și să ajung astfel pe marginea drumului, părăsind cu aproape toată mașina șoseaua (roțile din stânga erau peste linia de margine a drumului. Deoarece era oleacă de pantă, am atins cu scutul asfaltul. Nenea cu camionul a trecut la mai puțin de jumătate de metru pe lângă mine. Nici vorbă să oprească!
În schimb, șoferul tirului – dragul de el! – a oprit imediat să vadă dacă sunt în regulă. Am stat puțin de vorbă cu el. Prima întrebare a lui a fost dacă sunt bine. I-am zis că da, slavă Domnului! Apoi, după câteva vorbe, a putut auzi muzica din mașină (aveam geamul deschis). Chiar atunci era refrenul unei cântări cântate de Alin Si Florina Jivan. M-a întrebat dacă sunt pocăit și i-am spus că da. De acolo, discuția s-a îndreptat înspre Dumnezeu. Mi-a spus că cu vreun an în urmă a fost într-o biserică evanghelică (neoprotestantă) din țară și că n-a îndrăznit să le ceară o Biblie. Era interesat să afle mai multe. Ca niciodată până acum, chiat aveam o Biblie în mașină, căzută de ultima dată când am fost la graniță cu mașina mea. I-am dat-o fără să mai stau pe gânduri. Am mai stat puțin de vorbă, răspunzându-i la câteva întrebări pe care le-a avut, apoi ne-am despărțit.

Cred că Dumnezeu a îngăduit ca viața să-mi fie pusă în pericol, ca acest șofer de tir să audă Evanghelia. Domnul să lucreze în viața lui!

Stoica Timotei

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.