DE MULTE ORI

DE MULTE ORI pe calea vieții,
Când mi-a fost greu, am tot cârtit,
Dar Tu, din anii tinereții
M-ai tot iertat când am greșit!

DE MULTE ORI când mi-a fost bine,
Mergând cu capul ridicat,
ISUSE, am uitat de Tine,
Dar Tu, de mine n-ai uitat!

DE MULTE ORI când am promis
C-o să-mi predau viața mea Ție,
Tu ai lăsat Cerul deschis
Și calea înspre veșnicie!

Dar anii au trecut…și eu,
N-am ascultat al Tău Cuvânt,
Am rătăcit pe drumul meu,
Un fulg de nea, bătut de vânt!

N-am înțeles că fără Tine,
Suntem doar niște biete oi
Ce umblă pe cărări străine,
Purtându-și pașii prin noroi!

Dar Tu, nu m-ai lăsat în urmă,
Și ca pe-o oaie rătăcită,
M-ai luat și m-ai adus la turmă
De pe cărarea mea greșită!

Deși eu nu am meritat,
Mă tot gândesc adeseori,
Că dacă nu m-ai fi salvat,
Eram pierdut…DE MULTE ORI!

Dorel Mărgan

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.