„Un crestin grava pe frontispiciul casei sale cuvîntul latin linuenda, al carui înteles este “Va trebui s-o parasesc.” E bine sa ne amintim ca într-o zi va trebui sa ne parasim afacerile, biblioteca, pe cei dragi, trupul. Un cersetor batu la poarta unui om bogat si-i ceru gazduirea peste noapte. Bogatul începu sa se rasteasca. “Dar ce-i asta, han? Stai afara!” Cersetorul îl lua cu binisorul. “Iertati-ma, va rog. Voi cauta adapost în alta parte. N-am sa va mai necajesc. Tare as vrea însa sa stiu cine a zidit casa asta minunata.” Acum, ca nu mai trebuia sa se osteneasca cu gazduirea cersetorului, bogatasul se mai muie si schimba si el tonul. “De, taica-meu.” “Ce mester bun. Mai traieste?” “O nu, a murit. Eu sînt mostenitorul.” “Si cine o s-o mosteneasca la moartea dumneavoastra? Aveti copii?” "Am. I-o las fiului meu mai mare. Tocmai s-a-nsurat. Dupa ce mor, se muta el aici.” Cersetorul paru multumit. Înainte de a pleca adauga: “De, ziceam eu bine ca asta-i han. Numai ca n-am mai pomenit hangiu sa se supere cînd cineva trage la el pentru o noapte.” Toate casele noastre sînt un fel de hanuri. Habar n-am cine a stat înainte de mine în casa în care scriu acum rîndurile acestea. Si nu stiu cine va sta mîine aici. Linuenda – va trebui s-o parasesc. Isus ne-a invitat la o resedinta vesnica, paradisul Sau. Desprinde-ti mintea si dorintele de ceea ce este trecator. Oricum, într-o zi va trebui sa parasesti totul.”
“Umblati dupa lucrurile de sus.” (Coloseni 3:1)

https://www.facebook.com/279778532822/posts/pfbid02MYNcY7A6148JStU7vsBq7ecvZaqbKzQBjC533M9TNgofNBSbYrPaGuXb98fdcnCsl/