„Nebunul zice în inima lui: «Nu este Dumnezeu!» S-au stricat oamenii, au săvârșit fărădelegi urâte, nu este niciunul care să facă binele […] Atunci vor tremura de spaimă, fără să fie vreo pricină de spaimă; Dumnezeu va risipi oasele celor ce tăbărăsc împotriva ta, îi vei face de rușine, căci Dumnezeu i-a lepădat. O! Cine va face să pornească din Sion izbăvirea lui Israel? Când va aduce Dumnezeu înapoi pe prinșii de război ai poporului Său, Iacov se va veseli, și Israel se va bucura” (Psalmul 53:1, 5, 6).

Una dintre tendințele și ispitele pe care le are omul credincios este aceea de a se compara cu oamenii din lume, oamenii care nu-L cunosc într-un mod real și autentic pe Dumnezeu, însă care parcă o duc grozav de bine. Pentru ei, viața pare să însemne numai fericire, prosperitate, armonie și multă voie bună. Cel puțin aceasta este spoiala pe care mulți credincioși o văd la astfel de oameni. Poate că la început nu dai curs unor astfel de gânduri, însă acestea vin tot mai mult și tot mai des și parcă nu mai ai ce face, decât să începi chiar să te compari cu astfel de oameni. Asaf a făcut acest lucru, însă Dumnezeu S-a îndurat de El și l-a făcut să vadă din nou lucrurile dintr-o perspectivă corectă.

David, de asemenea, are și el o perspectivă clară și corectă cu privire la oamenii care-și trăiesc viața pe acest pământ fără să-și îndrepte privirile deloc spre Dumnezeu. Astfel de oameni sunt numiți nebuni. Un nebun e practic un om fără minte, care nu poate judeca lucrurile. Ce face un astfel de om? Săvârșește fărădelegi urâte și binele nu poate fi văzut în nicio faptă pe care o face.

Omul fără Dumnezeu trăiește ca și cum e stăpân: e stăpân peste viața lui, peste timpul lui, peste sănătatea lui, peste avuția lui, peste trupul lui. Ai auzit și tu expresia: „E trupul meu, fac ce vreau eu!”? Ei bine, omul fără Dumnezeu trăiește sub această deviză. Însă psalmistul ne prezintă faptul că acești oameni au un final înspăimântător.

Treci și tu prin momente când simți că nu ești la locul tău în această lume? Când parcă principiile Scripturii nu-și găsesc rostul într-o astfel de lume? Ei bine, nu ești pentru această lume și principiile acestea sunt menite să te ajute să te pregătești pentru adevărata ta țară, care-i în prezența glorioasă a lui Dumnezeu.

Am un îndemn pentru tine: Atunci când simți că nu mai poți, când presiunea păcatului e foarte mare, când te compari cu ceilalți și vezi cât de bine o duc și, în contrast, cât de rău o duci tu, te rog nu descuraja. Începe să înveți să privești în sus, să te gândești mai mult la lucrurile de sus, la cerul glorios al lui Dumnezeu. Și nu uita, prin harul Domnului Isus, acolo este adevărata noastră țară.

Stoica Timotei