7 ʟᴇᴄᴛ̗ɪɪ ɪ̂ɴᴛ̗ᴇʟᴇsᴇ ᴅᴜᴘᴀ̆ 7 ᴀɴɪ ᴅᴇ ᴄᴀ̆sᴀ̆ᴛᴏʀɪᴇ

𝟏. 𝐋𝐞𝐜𝐭̗𝐢𝐚 𝐩𝐫𝐞𝐳𝐞𝐧𝐭̗𝐞𝐢 – Am înțeles ce este cu adevărat prezența numai după căsătorie. N-am înțeles prezența în școala generală când se striga catalogul – cum unii “prezenți” luau nota 2 iar alții prezenți luau nota 10 – am înțeles că prezența acasă nu înseamnă tolănirea într-un fotoliu cu telefonul în mână și nici acele momente când cer să nu fiu “deranjat”, că mai important decât să fiu acasă este să fiu PREZENT în casă – să fiu prezent în viața soției, să fiu prezent în viața copiilor, să fiu un om prezent în viață.. Am înțeles mai bine psalmistul când spunea că vrea să locuiască în casa Domnului și că Dumnezeu nu trece prezent în dreptul celor ce nu locuiesc cu inima în adunare.. Sunt prea mulți absenți nemotivați..

𝟮. 𝗟𝗲𝗰𝘁̗𝗶𝗮 𝘀𝗹𝘂𝗷𝗶𝗿𝗶𝗶 – Am înțeles că dacă lucrez pentru casa lui Dumnezeu și Dumnezeu va lucra pentru casa mea. Am înțeles ce înseamnă adevăratele valori și “bogății să nu le zici celor ce rămân aici”. Ca cine nu strânge cu Dumnezeu risipește. Și am înțeles cat de mult contează să nu greșești în legământul căsătoriei. O soție credincioasă te împinge spre Dumnezeu iar una firească te oprește din lucrarea lui Dumnezeu. Unii slujesc cu bucurie iar alții în lacrimi. Ce mult face o soție! O mamă ce se roagă pentru soțul ei! Doi părinți ce își adună copiii seara să spună un Tatăl Nostru lângă pat.. aceste amintiri rămân în memoria copiilor. Copilul poate nu-și va aduce aminte cum te ridicai noaptea să mergi la serviciu dar își va aduce întotdeauna aminte cum seara îl chemai lângă un pian să lăudați pe Domnul. O viață de familie focusată pe lucrurile pământești va duce doar la creșterea rădăcinilor pământești. O viață de slujire va duce la creșterea dorului după Cer.

𝟯. 𝗟𝗲𝗰𝘁̗𝗶𝗮 𝗻𝗲𝘃𝗿𝗲𝗱𝗻𝗶𝗰𝗶𝗲𝗶 – Am înțeles că nu după merit am fost binecuvântat cu o frumoasă soție, și nu după vrednicia mea Dumnezeu ne-a dăruit niște copii minunați. Că nu sunt vrednic de nici un dar de-al lui Dumnezeu.. Iar tot ce am este primit nu câștigat.. Fiindcă brațul întins al Domnului oricând se poate retrage. Iar mândria nu poate fi învinsă decât prin smerenie.

𝟰. 𝗟𝗲𝗰𝘁̗𝗶𝗮 𝗲𝗴𝗮𝗹𝗶𝘁𝗮̆𝘁̗𝗶𝗶 – până în căsătorie puneam numai plusuri după căstorie am învățat să pun egal. Că pot iubi în mod egal pe toții copiii deși sunt diferiți. Am văzut că Isaac iubea mai mult pe Esau decât pe Iacov. Iar când Iacov a crescut și a avut la rândul său copii – a iubit mai mult pe Iosif decât pe frații lui. Ziua cea mai dureroasă a fost când frații lui au văzut acest lucru. Copiii văd, ei simt. Am învățat egalul – echilibrul familial. Că într-un moment de neatenție se poate răsturna toată pacea unei familii. Într-o lume plină de familii dezechilibrate mă străduiesc să pun egal, să fim o familie echilibrată.

𝟱. 𝗟𝗲𝗰𝘁̗𝗶𝗮 𝘀𝘂𝗳𝗲𝗿𝗶𝗻𝘁̗𝗲𝗶 – În ziua nunții noastre n-am înțeles de ce slujitorii tot aminteau de suferință.. Acum nu sunt încă la capăt de drum dar înțeleg că ochii credinței se pot deschide doar prin suferință, că mântuirea fără de încercări este a celor ce dețin o evanghelie a prosperității. De fapt toate încercările mici și mari formează cel mai frumos caracter al omului. Dincolo de operații și spitale, dincolo de nopți nedormite există bucurie. Unul din cele mai frumoase drumuri pe care am mers în familie a fost drumul cu noul născut spre casă. A fost și drumul spre altar din ziua nunții, și drumul spre prima cezariană, și drumul spre grădiniță cu copiii, și drumul spre biserică.. pe fiecare drum l-am văzut pe Domnul: era acolo.

𝟲. 𝗟𝗲𝗰𝘁̗𝗶𝗮 𝘁𝗶𝗺𝗽𝘂𝗹𝘂𝗶 – Orice lucru își are vremea lui iar apoi.. trece. Am învățat să fac OPRIRI. Să împart timpul cu soția, copiii.. Este o vreme când poți să îți ții copiii în brațe, să-i săruți. Apoi va trece și această vreme și nu vei mai putea sau.. nu te vor mai lăsa.. Atât de importante sunt opririle! Să mă opresc să râd cum Solomon spunea despre râs că își are vremea lui.. Să mă opresc să mă bucur de natură mai mult ca de un loc de muncă, să mă opresc să citesc Cuvântul, cărți.. să mă opresc să ascult. Să mă opresc din vorbit. Să mă opresc să mă îngrijorez.

𝟳. 𝗟𝗲𝗰𝘁̗𝗶𝗮 𝗽𝗿𝗶𝗼𝗿𝗶𝘁𝗮̆𝘁̗𝗶𝗹𝗼𝗿 – Și am învățat că în viața de căsătorie prioritățile pot da greutate, pace, bucurie. Că o farfurie spartă se poate înlocui cu zâmbetul pe buze, că a desena pe peretele casei cu creioanele sau a păta sofa nu este nicidecum un motiv de a da frâu liber nervilor, și că un copil ascultă mai repede din iubire decât de frica pedepsei. Am înțeles că la început Dumnezeu a făcut mai întâi cerul și apoi pământul iar eu trebuie să mă preocup mai mult de lucrurile spirituale decât de cele pământești. Am ajuns la concluzia că implicare excesivă (peste puteri și peste chemare) în lucrarea lui Dumnezeu te depărtează de Dumnezeu și de oameni inclusiv de cei din casa ta. Că în ziua sfârșitului voi primi răsplătire doar pentru slujirea cerută de Dumnezeu.

Iosif Huțan

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.