Născut în Marginea, la data de 15 august 1949, tata, a venit pe lume avându-i ca părinți pe Maria și Constantin. Fiind 8 copii, nu au avut foarte mult posibilități, însă mereu a fost dornic să facă totul cât mai bine și să aibă ce să ofere celor din jurul lui.
În data de 13 octombrie 1968 a întâlnit-o pe mama mea, Elena, alături de care a pornit mai departe pe drumul vieții. Iubirea lui nu a fost perfectă, la fel ca a oricărui om, însă a iubit-o din tot sufletul. Împreună au avut 12 copii, din care doar 10 în viață: Mărioara, Mihai, Lina (decedată), Liviu, Dorel (decedat), Doru, Dan, Lili, Dana, Mihaela, Ligia și Alina. A muncit și s-a jertfit ca să nu ne lipsească nimic, având mereu mai mult decât necesar.
De la el am învățat ce înseamnă disciplina, seriozitatea, punctualitatea și importanța relației cu Dumnezeu. Deși muncea foarte mult, mereu își găsea timp pentru Dumnezeu.
Anul trecut, în 6 iulie 2021, a primit un diagnostic dur: cancer pulmonar cu metastază osoasă, gradul IV. S-a ținut tare pe picioare și a zis ”să înceapă lupta”. Curajos, demn și determinat, a făcut tot ceea ce i-au spus medicii, a trecut prin 5 ședințe de radioterapie și 10 ședințe de chimioterapie, de multe ori acestea lăsându-l fără vlagă și putere. Dar a continuat. Și-a dorit să trăiască pentru noi. Să ne vadă. Să ne sprijine. În aprilie 2022, examenul de CT arăta că celulele canceroase stau pe loc, iar unele recidivează. Tratamentul funcționa. Am prins cu toții speranță. Însă în iunie 2022, starea lui a început să se deterioreze puțin câte puțin. Să fie mai slăbit, să nu mai aibă nici măcar energia pe care o avea. A mai făcut un examen CT. Acesta arăta că tratamentul nu mai funcționează, și că celulele canceroase i-au cuprins întreg plămânul, plus ficatul. În 11 iulie a fost internat pentru a-l repune un pic pe picioare. 4 zile mai târziu, a revenit acasă alt om. Nu mai vorbea, nu mai mergea și nu mai avea speranță. Din data de 15 iulie până pe 30 iulie a suferit atât de mult încât cuvintele nu pot descrie lupta lui. Se lupta pentru fiecare gură de aer. Noapte și zi. Conectat la aparatul de oxigen, pe 29 iulie a ridicat mâna dreaptă către Cer și fața i s-a schimbat. L-am întrebat dacă merge la Domnul Isus și a dat din cap că da. Pe 30 iulie și-a dat ultima suflare. Suferința lui s-a încheiat.
Îl vom iubi veșnic și știm că ne vom revedea acolo Sus, în Cer. Îl prețuim și îi mulțumim pentru tot ce a fost și a făcut. Pe curând, tata!

https://www.facebook.com/1067823238/posts/pfbid02KNzNdUWdt51E2h6TmVk8DdRCfu3GEvTZrQgmamvVFvztC61n1Y6GFJJaMJA4ULHul/?d=n