Pacea Domnului, frate…Tu ai fi făcut ?

O actriță de comedie spunea într-un număr de „stand-up comedy” că în trecut se străduia ca la nunți să prindă buchetul miresei. Nu, nu voia să se mărite neapărat, o făcea pentru a savura panica din ochii iubitului ei…

Încă sunt sub efectul frumoasei surprize de ieri. Continuă să mă chinuie îngrozitor durerea de măsele, dar când te bucuri, parcă și durerea se mai atenuează puțin.

În după-amiaza asta mă întâlnesc iarăși cu un amic. Alegem o locație în apropierea casei lui. Cam proletară, dar în pandemie oamenii de aici erau mai puțin fanatici, ceea ce ne-a făcut să le păstrăm o amintire frumoasă. După ce terminăm de discutat, mi-am cerut scuze că trebuie să scriu câteva răspunsuri la comentariile de pe grup. Amicul meu, face parte dintr-o veche familie adventistă și e unul dintre membrii destul de activi ai grupului; mă așteaptă să ieșim împreună. Când mă pregătesc de plecare, îmi face semn să stau pe loc. Și să tac. Hmmm…

„Să-l lăsăm pe fratele prezbiter să-și bea tăria liniștit” îmi zice. Noi eram în sală, iar fratele nu ne văzuse și se retrăgea acum de la bar spre zona de terasă sau spre o aripă cu jocuri.

Biserica fratelui prim-prezbiter nu este deloc mică. Mai precizez că are un membru al familiei pastor, iar altul este angajat al Conferinței. E în relații bune atât cu Conferința, cât și cu Uniunea. Nu de mult, chiar am participat la un serviciu divin în care el era la amvon. În fine, din respect pentru familia lui, nu insist cu alte amănunte.

Prietenul meu îmi zice, hai să-l căutăm la sala de jocuri. „Niciodată” îi zic și dau să plec. Ieșirea se poate face e doar prin dreptul terasei.

Acolo, la o masă, cu paharul de băutură în față și un pachet de țigări desfăcut, fratele prim-prezbiter, trăgea cu sete dintr-o țigară.

O fracțiune de secundă m-am gândit să încerc să mă strecor fără să mă vadă. Dar, am mers direct la el. „Pacea Domnului, frate”. A amuțit. Mi-am adus aminte de „panica” cu buchetul de mireasă. În viața mea, rar mi-a fost să văd așa om făstâcit. Și-a dus repede mâna cu țigara sub masă. M-am uitat în ochii lui. M-am uitat la paharul din fața lui. La pachetul desfăcut de țigări. Nu i-am făcut nici un reproș. Între timp s-a întors și prietenul meu de la inspectarea sălii de jocuri. I-am lăsat și pe ei să schimbe două cuvinte și m-am retras.

Știu că pentru prietenii administrației sunt un fel de Bau-Bau. Unii mi-au transmis că au coșmaruri legate de posibila apariție aici a unor situații mai sensibile sau decizii controverste. După cum bine se știe, publicăm doar lucruri verificate temeinic. Chiar mulți de aici își imaginează că sutele de documente de pe „Grup” sunt rezultatele unor operațiuni gen James Bond. Adevărul e că nici ca ziarist nu am făcut niciodată „filaj”.

Se întoarce prietenul meu. E șocat și el. „Haide să mergem la biserica lui și să le spunem că vaporul lor se scufundă pentru că au un Iona la bord”. „Niciodată”, îi spun din nou. Deși, la cât de mizerabil s-au raportat apropiații lui la noi, ar fi meritat. Omenește, ar fi perfect explicabil. „Nu simt că asta așteaptă Hristos de la mine”. Nici nu ar fi înțelept. Ai lui, sunt sigur că știu despre problemele cu care se luptă. Dacă l-au tolerat atâția ani, oricum o vor face și acum. Indiferent de deznodământ, s-ar folosi de ocazie să mai arunce cu gunoaie în noi. Dacă-l vor pedepsi, noi vom fi vinovați. Dacă vor mușamaliza din nou lucrurile, se vor scuza că avem noi o campanie împotriva lui. Vor zice că ne răzbunăm pentru implicarea fiului și fratelui lui la mânărelile de la ultimele alegeri.

„Măcar scrii despre el?”
Despre el, nu. Despre caz, in general, poate”.

Eu sunt un păcătos. E adevărat, dacă oamenii ar fi mântuiți prin învingerea celor două vicii, eu aș fi printre primii care ar merita Raiul. Poate tocmai de-asta, am fost de-a lungul vremii îngăduitor cu cei care au fost învinși.

Nu am urmărit, nu am reclamat, nu am cerut niciodată disciplinarea cuiva. Când am fost în comitet, am militat pentru „recuperare” nu pentru „pedepsire”.

Simt că prietenul meu e puțin dezamăgit că nu vreau să transform episodul într-un mare scandal. Vorbim apoi despre surprizele de ieri și cea de azi:

🔴 dacă al doilea om din județ (amintit ieri) s-ar întâlni la o masă cu prezbiterul de azi, cine de la cine ar avea de învățat❓️ Cine pe cine ar trebui să conducă la Hristos❓️

Dragă frate prim-prezbiter, te-am mai menajat și la deconturile tale cu Conferința. Și acum, îți mai acord o șansă. Rostul meu, nu e să te îndepărtez de biserică, ci să îti cer să te pocăiești. Am citit groaza din ochii tăi. Stai liniștit, nimeni nu va afla de la mine numele tău. Va avea însă loc o altă întâlnire, în care nu te vei mai putea ascunde. Până și gândurile tale cele mai ascunse vor fi scoase la lumină. Împacă-te cu Dumnezeu ca la acel moment să nu-ți tremure genunchii.

https://www.facebook.com/groups/738461460299008/permalink/1247486276063188/

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.