De viață și de moarte

dyo

Între altele, frumusețea creștinismului stă în felul direct, onest și lipsit de floricele poetico-ideologice în care reușește să îl confrunte pe om cu problema morții. Da, moartea de care ne temem cu toții, fie că recunoaștem, fie că nu, moartea cu care fiecare dintre noi îi este dator privilegiului de a ne fi îmbarcat pe această corabie, fie și numai ca membri ai echipajului, că de turiști răsfățați în croaziere de lux, la all inclusive, nu e cazul.

Uităm de ea, între atâtea altele. De fapt, nu o uităm, doar îi ascundem duhoarea sub vise, dogme și proiecte în a căror sustenabilitate ne punem încrederea pentru „ce va fi după”. Plutește în aerul pe care îl respirăm, de asemenea, îndoiala celui ce nu-și poate imagina cum ar fi să i se întâmple asta tocmai lui. Ajunge zilei necazul ei: aici îi dăm dreptate Mântuitorului. Asupra celor veșnice vom reflecta altădată.

Vezi articolul original 420 de cuvinte mai mult

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.