Dacă sfântul apostolul Pavel ar fi trăit în zilele noastre s-ar fi crucit de numărul teologilor pe metru pătrat, înmulțiți ca ciupercile după o ploaie de vară.
Nu că ar fi rău, că ar fi bine, vorba unui politruc cu diploma cumpărată din banii furați.
Dar nu orice învățătură te duce la Dumnezeu și nu orice doctrină e și bună.
Da, nu contează dacă de ochii lumii sau din inimă se vorbește de Hristos, dar dacă nu are roade bune se face exact degeaba.
Life – urile cu iz teologic de durate kilometrice se vor a fi cu conținut bogat în aforisme, dar au lacune gigante până și la ABC-ul credinței.
Teologii agramați cu facultatea la fără frecvența Facebook -ului își fac selfie lângă biblioteci burdușite de cărți pline de praf și microfone ce nu le zgârie infatuarea.
Nu-i de mirare că mulți din cei ce aveau dubii cu privire la credința în Dumnezeu își pierd și minima credință iar ateii se înmulțesc pe bază rulantă.
Moda selfie a scos la iveală nu ce sunt unii, ci ce vor a fi : oameni ahtiați după aprecieri ce plutesc ca pe un nor de iluzii.
Dar ce e mai trist din tot acest tablou, nu sunt ei, ci cei ce-i ascultă cu Biblia închisă și inimile deschise. Sentimentalismul câștigat în detrimentul cugetului iar cercetarea Scripturii e pe cale de dispariție. Creștinii din Bereea sunt exemplul demn de urmat pentru toți, dar prea puțin o mai fac últimamente. Obezitatea spirituală se naște când zahărul Evangheliei ne rupe arterele, dar suntem goi de esența ei. Atât de mult ne-am săturat la mese bogate, încât mâncarea ne stă în gât iar gura rămâne încleștată când oamenii din afara Bisericii mor în păcate.

Dacă sfântul apostolul Pavel ar fi trăit în zilele noastre…

Simion Gheorghe