By Sali Sabri

Celelalte șapte lucruri pe care le-am învățat în cei paisprezece ani de slujire;

  1. Am întrat în multe bătălii fără miză. Am consumat energie și timp pe lucruri nefolositoare. Sper să fi învățat să duc doar acele lupte la care m-a rânduit Hristos.
  2. Oamenii sunt mai importanți decât proiectele. Am realizat că uneori mi-am neglijat oile uitându-mă după cai verzi pe pereți. Hristos m-a chemat să slujesc oameni nu clădiri și proiecte.
  3. Am învățat să-mi stabilesc ținte clare și realiste. De multe ori mi-am stabilit viziuni și targeturi utopice. E frumos să visezi ca slujitor, dar e mult mai sănătos să te uiți în jur și să acționezi în conformitate cu realitatea. Nu tot ce fac ceilalți se potrivește și-n zona în care lucrez eu.
  4. Sper să fi învățat să mă las înconjurat de oameni integri. Echipa cu care lucrez e importantă. Uneori oamenii incomozi sau cei care spun ce gândesc sunt mult mai de folos împărăției lui Hristos decât yesmanii. Am văzut mulți slujitori fugind de oameni cu coloană puternică considerându-i un pericol. Mai periculoși sunt lingușitorii.
  5. Am învățat că și copiii mei au dreptul să facă greșeli, chiar dacă sunt copiii păstorului. Familia păstorului e luată în colimator. Dacă soția își pune batic, face pe smerita, spun unii. Dacă nu-și pune batic, e prea lumească spun alții. Vrem nu vrem, cel mai bun partener al păstorului este soția lui. Nu ne place, dar asta e. De aceea, sper să fi învățat, să am mai întâi grijă de ai mei. Ai mei pe primul loc. Restul pe locul doi. Am văzut mulți slujitori dărâmați din cauza că n-au învățat chestiunea asta.
  6. Am învățat că oamenii care stau sub autoritatea mea, de bună voie, o fac pentru că-l iubesc pe Dumnezeu nu pentru că sunt fraieri docili. Am văzut mulți slujitori abuzând de putere pentru a deveni mici dictatori. Am învățat să mă port cu har cu cei ce sunt credincioși reali. Nu abuzul de putere mă face să am întâietate, ci harul Lui Dumnezeu ne dă autoritatea de care avem nevoie pentru slujirea celorlalți. Cine vrea să fie cel mai tare, trebuie să fie slujitorul tuturor.
  7. Am învățat că Dumnezeu nu-și văduvește robii niciodată de resurse umane sau materiale. Cele mai grele și umilitoare momente, cel puțin pentru mine, sunt cele în care trebuie să găsesc resurse pentru orfanii și văduvele cu care lucrăm. Aș fi vrut să sar peste acele momente penibile. Dar am învățat că Dumnezeu mă smerește pentru binele altora. Accept și asta. Și Hristos s-a smerit pentru mine, și eu trebuie să o fac pentru alții.

Mulțumesc Lui Dumnezeu pentru tovarășii mei de lucru: Denis Memet în dreapta și Corneliu Serdenciuc în stânga.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.