Paisprezece ani de slujire by Sali Sabri

Tocmai mă aflu în adolescența slujirii mele. E o vârstă critică. Și de asta cred că uneori degetele mele o iau razna și scriu vrute și nevrute. Nu mă pot lăuda că am dobândit multe învățături pentru că încă sunt în proces de acumulare. Fiind pe un drum destul de lung, în același loc, cu aproximativ aceeași oameni, am realizat paisprezece lucruri. Sunt ale mele, izvorâte din mica-mi experiență. Nu am pretenția de a fi general valabile.

  1. Am învățat că credincioșia față de Dumnezeu contează mai mult decât realizările „pentru Dumnezeu”. Tare sunt tentat să scriu ce și cum am realizat, dar fără Hristos aceste succesuri sunt zero. Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile.
  2. Am învățat că e mai bine să greșesc considerându-i buni pe cei răi decât invers. Oamenii se mai schimbă.
  3. Am învățat că e mai de folos să te bucuri de cei care au rămas tovarăși de lucru decât să-i plângi pe cei care au plecat. Cei care rămân să lucreze în Medgidia sunt eroi. Cei ce pleacă sunt oameni.
  4. Am învățat că Dumnezeu nu mântuie la sistem paușal. De multe ori am avut impresia că Hristos mă vrea peste tot, pe la toți, dar nu-i așa.
  5. Am învățat că uneori cele mai mari binecuvântari Dumnezeu ni le-a dat în cele mai neașteptate locuri prin cei mai „neînsemnați oameni”.
  6. Am realizat că una dintre cele mai mari capcane în care poate cădea un slujitor este competiția și comparația cu alți lucrători sau cu alte biserici. Este o mare deșertăciune. M-a scăpat Dumnezeu și din asta. Slavă Lui.
  7. Am învățat că nu toți colegii se bucură de realizările tale. Unii chiar pun ochii pe membrii sau slujitorii din biserica în care slujești. Și ăsta e o ipocrizie.

Mâine următoarele șapte.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.